În căutarea unui destin - Jojo Moyes - Recenzie

Cu Jojo Moyes am făcut prima oară cunoștință când am citit Înainte să te cunosc, o carte foarte bună, cu o poveste de dragoste inedită. Mi-a plăcut stilul ei, așa că am citit și Ultima scrisoare de dragoste. Ei, bine, acolo am descoperit o altă Jojo Moyes, una pasionată de trecut și care a scris o poveste pe două planuri, total diferită.

Eram sigură că mă voi lămuri citind În căutarea unui destin, care e stilul autoarei? Ce credeți? Din nou, m-a surprins. Un lucru e clar, autoarea are un stil cameleonic, versatil și se poate plia pe gusturile mai multor genuri de cititori. În căutarea unui destin este scrisă tot pe două planuri, dar cu accent pe trecut, pe istorie, pe fapte reale.

În timpul celui de-al doilea război mondial, printre ororile războiului și suferință, și-a făcut loc și dragostea, dragostea care nu ține cont de vârstă, rasă sau distanță. Astfel, mulți englezi, ajunși în Australia, s-au îndrăgostit de australiencele aprige, pe care le-au luat de soție. Dar, chemați mai departe de datorie și onoare, și-au lăsat soțiile în urmă, după ce s-au cunoscut mult prea puțin.

În 1946, mii de mirese australience au obținut acordul de a pleca spre soții lor, lăsând totul în urmă, pășind spre o nouă viață. În iulie 1946, aproximativ 600 de mirese vor avea parte de călătoria vieții lor, îmbarcându-se pe Victoria, un portavion care le va găzdui timp de 6 săptămâni. Pentru căpitanul Highfield va fi o adevărată provocare ca, în ultima lui călătorie înainte de pensionare, să aibă o responsabilitate atât de mare.

Cu atâtea femei în același loc, cu micile sau marile lor drame, cu bagajele emoționale aduse cu ele și cu temerile pentru viitor, călătoria nu poate fi decât una provocatoare. Ele pleacă la drum, cu gândul la soții care le vor aștepta, soți pe care nu îi cunosc așa cum ar trebui.

Frances este o fostă infirmieră de război. Am putea spune că e antisocială și încearcă din răsputeri să nu iasă în evidență. Hotărâtă, sigură pe sine, Frances își dorește să lase trecutul în spate, să îl îngroape pentru totdeauna și să o ia de la capăt.

Margaret este crescută la o fermă. După ce mama le-a dispărut, ea a crescut alături de frații și tatăl lor, preluând responsabilitățile femeii în casă. S-a îndrăgostit de Joe și mai are puțin și îi naște copilul. Este amabilă, drăguță și se simte mai confortabil în preajma bărbaților, decât a femeilor, cu rochiile și fardurile lor colorate.

Avice este crescută în puf. În lumea ei, totul se rezolvă cu bani, așa cum s-a rezolvat și locul ei pe navă. Este egoistă, plină de ea și superficială. Însă, are și ea niște temeri, pe care le ține ascunse sub un strat de machiaj și un zâmbet larg.

Jean are doar 16 ani. Bea prea mult și este prea naivă pentru a spune stop bărbaților din jurul ei. Își dorește cu disperare să fie iubită și înțeleasă.

Cele patru femei atât de diferite vor trebui să împartă aceeași cabină micuță, timp de 6 săptămâni. Vor trebui să își suporte toanele și să se accepte așa cum sunt. Ba chiar vor lega și prietenii...

Ce se va întâmpla cu ele? Vor avea viața mult visată sau totul e doar o iluzie? Le vor aștepta soți iubitori sau vor primi temuta telegramă Nedorită. Nu veni!? Trecutul le va da voie să privească spre viitor?

O carte minunată despre dragoste și sacrificiu, despre prietenie, despre curaj și voință. Mulțumesc, Libris! Puteți achiziționa cartea de aici.