Interviu diferit cu Theo Anghel

Bună seara! Mai e cineva care nu a auzit de Seria Am murit, din fericire, a lui Theo Anghel? Probabil că nu.

În acest articol, vom cunoaște mai bine omul din spatele poveștii. :)

.1 Ştim multe despre tine, din celelalte interviuri, aşa că zi-mi cum crezi tu că te văd alţii. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Hard to say. Probabil că îi exasperez. :) Unii dintre ei au avut suficient curaj, încât să-mi spună în față că sunt dificilă, că sunt bossy… În timp, mi-am dat și eu seama că au dreptate și încerc să mă temperez.

2. Care e cel mai mare defect al tău?

Dumnezeule! Nu am doar unul cel mai mare. Am puzderie. Sunt temperamentală. Am o agresivitate pe care, în timp, am ajuns s-o țin – oarecum – în frâu, dar pe vremea copilăriei și adolescenței, săream una-două la bătaie. Acum s-a mutat totul pe limbă și în vârful peniței. :D

3. De când eşti în atenţia publică, bănuiesc că şi atragi tot felul de ciudăţenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Mesaje am primit de tot felul, de la alea cu tentă amoroasă – cele mai grețoase, în opinia mea – până la a mi se trimite texte pe care să le evaluez via Facebook. Cel mai weird a fost când cineva, impresionat până la sânge de personalitatea mea, a făcut un cont căruia i-a dat numele meu, cu date personale, de naștere șamd. Soțul meu, un adevărat detectiv, a luat urma impostorului și, habar nu am ce i-a zis sau i-a făcut, că marțafoiul a șters contul, nedorind, probabil, să aibă de-a face cu el. :)

4. Îţi laşi timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

 La cât de mari sunt volumele mele, nu am cum să le finalizez pe ultima sută de metri. Acțiunea din ele nu poate fi scrisă dintr-o suflare. În general, după ce scriu o scenă importantă, fac pauză, măcar de o zi, fiindcă am nevoie să mă „realimentez” cu combustibil pentru următoarea.

5. La ce vârstă ai scris prima oară? Şi nu vorbim despre Abecedar. :D

Pe la 11 ani am scris serios. Cu creionul foarte bine ascuțit, la lumina lumânării. O poveste despre muschetari români. Îmi vine și acum să râd. :)

6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Există de ambele feluri.

După atâția ani de preumblat prin lumea literară, am putut să observă că unii fac critică din motive abjecte, pentru că au pică pe autor, pe editură, pe Calea Lactee, pe cursul de schimb valutar sau pentru că îl strâng pantofii, așa că îi desființează lucrarea (încă nu am căzut victima unei astfel de frustrări majore, dar nu-i timpul pierdut) și mai sunt și aceia care nu rezonează – la modul cel mai sincer – cu ceva anume dintr-o carte, așa că își exprimă părerea în consecință. Nu înseamnă că Dumnezeu a vorbit din ceruri și a trântit ciocanul judecătoresc, stabilind o sentință definitivă, înseamnă doar că acelei persoane nu i-a plăcut ceva, iar autorul nu are de ce să se supere.

7. Cum ştii că ţi-ai atins scopul şi cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Totul e relativ când vine vorba de scris. Odată ce ai terminat o carte, te simți ca unul căruia i s-a încredințat o misiune și e fericit că a putut s-o ducă la bun sfârșit. Partea cu visatul, iar e relativă, fiindcă eu, cel puțin, habar nu aveam unde o să ajung cu finalul poveștilor pe care le-am scris. Totul îmi vine pe măsură ce scriu. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca, după ce credeam că, mental, am pus bine la punct o scenă sau alta, să se răstoarne totul imediat ce am atins tastatura. A scrie o carte nu este un scop în sine. Este o plăcere, o descătușare, terapie la cel mai profund nivel.

8. La ce lucrezi acum?

Păi, chiar acum, editez și corectez volumul 5 al seriei Am murit, din fericire, Diabolic. După asta, voi continua cu un roman deja început, despre care nu voi vorbi acum și al cărui titlu nu-l voi dezvălui deocamdată.

9. Omul din tine este acelaşi cu scriitorul din tine?

Da. Sunt onest și ca om, și ca scriitor. Și să nu-ți imaginez că mă autoflatez, nici vorbă, onestitatea este un cusur ce mi-a adus mai multe neplăceri decât ai putea să-ți imaginezi. J De aici concluzia că un gram de ipocrizie face mai mult decât o tonă de sinceritate.

10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Cititorilor le datorez seria Am murit, din fericire. Pot spune că, indirect, au contribuit la scrierea celor 5 volume. Simțind că le face plăcere să se piardă în lumea recuperatorilor de suflete, a îngerilor și a diavolilor, îmi primesc răsplata.

Le mulțumesc pentru că sunt alături de personaje și că își exprimă atât de delicios nerăbdarea de a ține în mâini o nouă carte care să poarte semnătura mea. Am parte din plin de afecțiunea cititorilor cărților mele, iar asta mă obligă. Este greu să nu ți se urce la cap și să nu începi s-o iei pe arătură, dar lucrez neîncetat la a-mi păstra modestia.

Mulțumesc și eu, Theo! Cărțile ei le găsiți la Editura Quantum Publishers.