Purgatorio - Am murit, din fericire 4 - Theo Anghel

De data asta o să încep cu sfârșitul....care m-a lăsat cu tendința de a mai da o pagină și cu dorința de a mai citi un volum. Theoooo, sfârșitul ăsta cere neapărat o continuare! Păi, se poate, să ne lași așa? 

Și acum să vă zic câte ceva și despre carte. :)

Înainte să citiți părerea mea, aruncați un ochi pe recenziile de la volumele 1, 2, și 3!

Am așteptat volumul ăsta cu sufletul la gură, după ce am citit primele 3 volume repede, repede. Nu neapărat că așa aș fi vrut, dar așa s-au vrut ele citite. Numai că, m-am apucat să îl citesc în perioada Gaudeamus-ului, așa că a durat cam mult și răbdarea mea a fost pusă la încercare. 

Aștepările însă mi-au fost răsplătite, deoarece cartea a fost la fel de bună cum ne-a obișnuit Theo. Am trăit fiecare pagină alături de personaje, m-am enervat, m-am bucurat, uneori mi-a venit să îi scot din carte și să le dau două palme, să vadă ce e evident, în fața lor. I-am iubit și i-am urât, am suferit alături de ei și mi-a părut rău când am dat ultima pagină, simțind că m-am despărțit de niște prieteni. Niște prieteni pe care sper să îi mai întâlnesc, alături de care să mai merg în aventuri. :)

După zbuciumul pe care Oriana și îngerii săi l-au avut, în timpul drumului plin de obstacole, par, în sfârșit să își fi găsit liniștea în Umut, un loc uitat atât de Bine, cât și de Rău, un loc unde toți cei pierduți și rătăciți o pot lua de la capăt.

Sunt acceptați în comunitate și viața lor intră ușor, pe un făgaș normal. Rutina zilnică îi ajută să treacă mai ușor peste ororile prin care au trecut și să se descopere pe ei, cei schimbați, cei maturizați fără de voie și fără de știre.

Dar, în liniștea aparentă, pericolul e mai aproape decât cred ei, e printre ei, pândește orice mișcare. Orice mișcare a Orianei, să fim mai exacți, pentru că ea este ținta...ținta nelegiuiților, de dincolo de râu...ținta demonilor, prezenți peste tot. Totul pentru că este specială, mai specială decât știe și decât poate înțelege.

Odată cu pericolul, in viața Orianei apare și mama ei, însoțită de dragostea ei, Marc. Dacă mai spera la puțină liniște, acum poate să își ia gândul. Apropierea de mama ei o face să se comporte ciudat, pentru că vrea să o pedepsească, să o țină la distanță. Apropierea de Marc o face să îți piardă mințile, controlul, gândurile. Amândoi o bulversează, o dau peste cap, o înnebunesc.

Mai adăugați la toate astea și tachinările și dragostea ascunsă dintre Abel și Ama și imaginați-vă cam ce carusel de emoții e volumul ăsta. 

Probabil că v-am făcut curioși, dar mai multe detalii nu vă dau, pentru că nu aș vrea să vă stric plăcerea.

Mulțumesc, Quantum Publishers, pentru minunata carte, pe care o puteți achiziționa de aici! 

Purgatorio este volumul 4 al Seriei Am murit, din fericire, scrisă de Theo Anghel.