De-ar fi să
vii în noaptea rece,
s-aprinzi in mine focul,
și timpul nevăzut ar trece,
cât noi juca-vom jocul.
Ignoră luna ce privește
spre noi, cu nepăsare!
Tu vino doar, de mă iubește
pân’ ce dispare-n zare!
Și stelele ce te-or pândi,
ignoră-le, iubire!
Căci soarele le-o toropi,
când zorii or să vie.
E rece-n suflet și în minte.
Te-ai rătăcit pe drum?
Eu încă te aștept cuminte,
noaptea….ca un nebun.
Felicitări! lasa-ma sa ghicesc :compoziție proprie?
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Proprie, proprie :)
ȘtergereBravo! Dar la poveste ce ne-ai prezentat-o mai de mult ai mai scris ceva?
RăspundețiȘtergerePrea puțin. :(
ȘtergereFrumoase versuri. Se vede ca te pricepi. Bravo :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult!
ȘtergereFoarte frumoasa poezia ta.
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Ștergere