Uneori,
iubești atât de mult, încât ai vrea să îi aduci toată lumea la picioare
persoanei iubite. Alterori, iubești atât de mult, încât nici nu îți pasă dacă
el sau ea te iubește măcar un pic, e de ajuns dragostea ta pentru amândoi.
Uneori, iubești atât de mult, încât ajungi să respiri pentru cel de lângă tine.
Alteori, iubești atât de mult, încât nu mai poți fi tu, fără el sau ea. Dar, ce
s-a întâmplat cu toată dragostea asta în Ziua în care la celălalt capăt aliubirii n-a fost nimeni?
Oana este o
fată simplă, părul său creț, neîmblânzit, fiind singurul care o scoate în
evidență. El și prietena ei, Lola. Retrasă, drăguță cu toată lumea, Oana este
genul acela de fată care stă mereu în umbra cuiva. Însă, compensează prin veselie
și exuberanță, vorbitul fiind activitatea ei preferată.
Andrei este tăcut și taciturn. Niciodată nu
râde în hohote, niciodată nu pare a se bucura cu adevărat. Între cei doi se
naște o poveste de dragoste frumoasă, însă ciudată, chiar și pentru ei. Deși
total diferiți, ceva îi atrage unul spre altul. Au parte de o poveste de
dragoste cu năbădăi, cu certuri și împăcări dulci, cu plânsete din partea ei și
tăceri din partea lui. Totul se încheie la fel de brusc precum a început, fără
niciun cuvânt în plus din partea lui.
Distrusă de
dor și durere, Oana suferă ani de zile. Nu știe nici măcar dacă el a iubit-o
sau dacă a fost totul doar în capul ei. Ani mai târziu, are o familie cu
Cristian, cel care îi dăruiește și doi copii, din care o fetiță specială. Este
iubită și răsfățată, are copii minunați, nu îi lipsește nimic. Totuși, de ce-ul
își face loc în mintea ei, puțin câte puțin…
Viața îi
aduce din nou față în față, lăsând-o pe Oana să joace cărțile. Ce va face?
Cu fiecare
carte a Ioanei pe care o citesc, îmi place tot mai mult stilul ei. Scrie curat,
lejer, stârnind, în același timp, o mulțime de emoții. Are personaje reale, cu
defecte și calități, imperfecte. Chiar vă recomand să o citiți.
Etichete: Editura Univers, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Recenzii, Romance
