Cum un salut te poate băga în bucluc
Eram în anul I de facultate, când am ieșit prima oară
din țară. Doar o zi, la vecinii noștri unguri, în Debrecen. Prima practică la
facultate, eram toți un entuziasm. Niciunul din noi nu știa o boabă în
ungurește.
Înainte de a trece granița, în Oradea, un moșuleț simpatic și amabil
ne învață un salut în maghiară. Bucuroși nevoie mare, cu zâmbetele întinse până
la urechi, l-am folosit cu toată lumea cu care ne întâlneam pe stradă. Noi
zâmbeam, ei se încruntau; noi ne încruntam și mormăiam, că nici măcar la salut
nu ni se răspunde, ei bodogăneau și plecau mai departe. După multe astfel de
reacții, am ajuns la o concluzie: ungurii sunt o nație de oameni ursuzi.
Și ei
au ajuns la o concluzie, după cu ne-a explicat un compatriot de al nostru, ceva
mai târziu. În opinia lor, eram niște nesimțiți care îi înjuram cu zâmbetul pe
față, pentru că noi asta învățasem, o înjurătură. Ne-o făcuse bine moșul cel
simpatic...
Atunci, mi-am promis că nu mă voi mai pune niciodată într-o asemenea
postură. Nici pe mine, nici pe cei din jurul meu.
Cursuri de limbi străine pentru firme
Mi-ar plăcea să avem o mică afacere de familie.
Împreună cu soțul meu, am pus la cale un plan pentru a deschide o firmă micuță,
de import-export, cu câțiva angajați.
Știți ce aș face în primul și în primul
rând? Nu traininguri de vânzări sau de public speaking, nu zeci de cursuri
inutile. Aș apela la o firmă care face traduceri specializate, să le ofer
angajaților mei niște cursuri de limbi străine pentru firme.
Nu pentru că aș
vrea să mă salute în chineză, nu pentru a vorbi dimineața, la cafea, în limbi
străine, ci pentru a nu ne face de râs, cu toții. Pentru a nu fi nevoiți să ne
uităm ca mâța-n calendar la vreun mail primit de la un partener dinafară.
Pentru a nu fi puși în situația de a da un răspuns mâine, la un mail la care
trebuia să se răspundă ieri, doar pentru că ne-am împiedicat în niște termeni
tehnici.
Cu toții am învățat
limbi străine în școli, însă la nivel conversațional, general. Mie, dacă îmi
pui un document cu termeni specifici în față, sigur mă voi chinui să îl traduc.
Și de ce să mă chinui când îmi poate fi ușor? De ce să nu aleg calea sigură
spre succes?
Știu și la cine aș apela: la agenția de traduceri Swiss Solution. Mi se par profesionaliști, mai presus de toate. Apoi, am nevoie
de niște parteneri care să știe să facă aceste cursuri să ne placă. Nu mai
suntem la școală, dar trebuie să învățăm. Ar fi perfect dacă am putea-o face cu
drag. Ei par oamenii potriviți pentru ceea ce vreau eu: profesionalism, experiență, adaptabilitate.
Cei 13 ani de experiență și locul 1
în topul firmelor de traduceri din România, îi recomandă. Tot ce avem de făcut
este să trecem de la plan la realizare.
Let’s start the business!
Și-apoi, romgleza o
știm cu toții. Nu poate fi așa de greu să învățăm și engleza…
Articol scris pentru proba 7 a competiției Superblog2017.
Etichete: Blogger, Blogging creativ, Competitie, Provocare, SuperBlog 2017, Traduceri specializate