Porția de citit: Bunicoooo, ești în geanta mea?

Întodeauna am spus că, în geantă la mine, numai bunica nu e. Deși, dacă mă uit mai bine, s-ar putea să o găsesc și pe ea.

Culmea e că, în haosul meu, găsesc mereu ce am nevoie. În dezordinea mea, întotdeauna este o ordine. Nu am multe lucruri în geantă doar pentru că îmi place să le adun, ci pentru că niciodată nu poți ști cum ai nevoie de ceva.. de exemplu, de o chitanță veche sau de niște dulciuri. Așa că, dacă ar putea vorbi, geanta mea ar spune despre mine că sunt prevăzătoare, nicidecum împrăștiată.

Soțul meu, în schimb, e terifiat dacă îl pun să îmi caute în geantă sau în rucsac. Să vă dau un exemplu concret: sunt cu cel mic în brațe și sună curierul la ușă. Îl rog pe soțul meu să scoată buletinul din geantă și să îi dea omului datele. Se înverzește puțin la față, pentru că știe ce îl așteaptă.

Deschide cutia Pandorei și începe să scoată. Pamperși, șervețele umede, niște chitanțe de la poștă, un ruj vechi, 2 pixuri, niște elastice de păr, o zornăitoare, o folie de Paracetamol.

Curierul privește, amuzat, cum aruncă în stânga și în dreapta cu lucruri. Într-un final, ajunge la portofel, pe care îl scoate, victorios, sigur că acolo va găsi buletinul. Doar că, surprizăăăă! Nu e acolo. Acolo sunt doar bani, bonuri fiscale, carduri de bibliotecă, o bomboană, niște semne de carte…

Eu mă amuz maxim, curierul la fel. Mai rămâne să îmi ceară niște popcorn, așa prins e de spectacol.

Și dă-i, și caută… și dă-i, și caută! O fiolă de calciu zboară, un pachet de biscuiți începuți îi fac lui Darius cu ochiul, un rimel, pierdut demult, apare ca prin minune. O oglindă mică reflectă un Sorin ajuns la capătul răbdării. Imediat, o urmează carnetul de note al Amirei și niște șervețele nazale. Din ce în ce mai nervos, Sorin răstoarnă geanta cu fundul în sus. Nici urmă de buletin.

- Ești sigură că în geanta asta este?

- Mmmm….da? În buzunarul exterior ai căutat?

Îmi aruncă o privire ucigătoare și deschide fermoarul buzunarului, temător. Acolo, singur și al nimănui, tronează buletinul meu. I-l dă curierului, care deja râde în hohote. Înainte să plece, întreabă timid:

- Și, de strâns, cine le strânge?

Mă uit la fața lui Sorin și văd răspunsul.

- Ok, ok! Le strâng eu. Și așa trebuia să îmi fac ordine în geantă.

Și, acestea fiind spuse, i-l dau pe Darius în brațe și trântesc totul înapoi în geantă. În afară de bomboană, pe care o arunc în gură.