marți, 28 februarie 2017

Nou în bibliotecă #13


Bun găsit la ediția numărul 13 din Nou în bibliotecă! Luna ianuarie a adus pe rafturile neîncăpătoare ale bibliotecii noastre un număr de 20 de cărți.

Curioși? Haideți să le descoperim împreună!



Miercuri, respirăm este despre 6 femei însărcinate, care devin prietene în urma unui curs Lamaze pe care îl frecventează. Însă nu este doar despre ele, ci despre fiecare din noi. Am văzut puțin din autoare, puțin din mine, puțin din orice femeie care a dat naștere unui copil  Recenzia mea o găsiți aici!


Hendrik de Mol și planeta de Jad este cea de-a doua carte a seriei care îl are în prim plan pe Hendrik de Mol, un personaj tare simpatic. :) Puteți vedea părerea Amirei aici!

Drumul spre Ierusalim este o carte care te ține cu atenția la cote maxime, deoarece îți dezvăluie fapte istorice, credințe pierdute, lupte cavalerești și... cavaleri templieri Despre ea v-am povestit aici.

Cavalerul templier continuă povestea lui Arn, din Trilogia Cruciadelor. Abia aștept să o citesc!

Mulțumesc pentru cărți, Editura Univers!





Cronicile din Narnia #4 - Prințul Caspian a plimbat-o pe Amira pe meleaguri vrăjite. Puteți vedea aici cum i s-a părut.

Îngeri este cartea de pe noptiera mea, acum. În curând, recenzia...

Mulțumesc, Librăria Donaris!



Cărțile de mai sus le-am primit cadou de ziua mea, de la Anca! Încă nu le-am citit. :)




Tot cadou de ziua mea au fost și cărțile de mai sus, de la Adriana, de la Prefață de carte.



Willie fulg de nea este povestea unui renumit fotograf. Amira v-a povestit aici despre ea.

Mulțumim, Editura Frontiera!




Despre Supraviețuitorii #2 - Dușmanul ascuns v-a povestit Amira aici.

Chemarea îngerului e o poveste pe care abia aștept să o descopăr, știind cât de bine scrie Musso!

Mulțumesc, Editura All!



Issabel este primită de la Editura Tipo Moldova. Mulțumesc!



Love&Gelato este o carte perfectă pentru o zi relaxantă. Puteți citi recenzia aici!

Îngeri rătăciți este o carte pe care nu am putut să o las din mână. Zilele următoare vine și recenzia.

Mulțumesc, Libris!





Chimista este un thriller extraordinar, care te ține în priză, te face să citești crispat, să împărtășești teama personajelor, să le simți emoțiile.  Recenzia mea o puteți citi aici.


Cartea a doua din seria Spirite Animale - Vânații este una care Amirei i-a plăcut mult. V-a povestit aici despre ea.


Mulțumim, Editura Trei!

Ce ați citit din cărțile de mai sus? Ce v-ați dori să citiți? Până data viitoare, o zi uimitoare să aveți!

luni, 27 februarie 2017

Drumul spre Ierusalim - Jan Guillou




Într-o lume în care tehnologia ne controlează viețile și ne subjugă, poveștile cu cavaleri și domnițe din alte vremuri ni se par desprinse dintr-o lume ireală, greu de crezut că a existat cu adevărat. Fascinația care le înconjoară, fac din aceste povești unele neapărat de citit, măcar odată în viață.

Drumul spre Ierusalim este o carte care te ține cu atenția la cote maxime, deoarece îți dezvăluie fapte istorice, credințe pierdute, lupte cavalerești și... cavaleri templieri. Misterul care îi învăluie pe cavalerii templieri, acei călugări - războinici, este prezent și în paginile acestei cărți, o mărturie a evenimentelor din secolul 11.

Arn este doar un copil atunci când destinul i se schimbă, în urma unei promisiuni făcute de mama sa, Sigrid, în fața lui Dumnezeu. Ajunsă într-un moment de cumpănă, privindu-și copilul pe moartea, aceasta îi promite Domnului că va face orice, inclusiv să renunțe la Arn, dacă acesta revine la viață. Cum rugăciunile îi sunt auzite, Arn este salvat, dar pierdut, în același timp. Pentru că frica de Dumnezeu este un lucru cu care oamenii acelor vremuri erau deprinși, Sigrid renunță la copilul ei drag, pe care îl lasă în grija călugărilor de la o mănăstire cisterciană, spre a fi crescut pentru și în numele credinței.

Cu anii care trec, Arn devine un tânăr educat, crescut în spiritul credinței în Dumnezeu și în semenii săi. De asemenea, el este instruit și în arta mânuirii armelor de către fratele Guilbert, fost cavaler templier. Chiar dacă el nu știe asta. Arn este unul din cei mai buni luptători pe care războinicul Guilbert a avut ocazia să îi vadă, în toate cruciadele în care a luptat.

Călugării nu știu însă care este planul Domnului pentru tânărul Arn, așa că îl trimit pe acesta înapoi în lume, total nepregătit pentru lumea exterioară. Plecat în pustietate un copil, Arn se întoarce la tatăl și fratele lui, fără a ști ce îl așteaptă și fără a ști cum să se descurce în lumea reală. 


Încrederea lui în oameni este considerată prostie, bunătatea lui este luată în derâdere, regulile stricte după care se ghida în mănăstire nu au nicio valoare printre oamenii obișnuiți.

Păcatele îi dau târcoale și îl ademenesc și Arn nu știe cum să se descurce cu atâtea tentații. Nici dragostea nu îl ocolește, ba chiar îl lovește direct, fără avertizare în prealabil.

Însă, în neștiința lui, va comite păcate de neiertat... care îl vor trimite pe Drumul spre Ierusalim, fiind nevoie să lase totul în urmă, pentru a doua oară...

Cartea face parte din Trilogia Cruciadelor, o serie de citit, din punctul meu de vedere. Mulțumesc, Editura Univers!



duminică, 26 februarie 2017

Interviu diferit cu Raluca Andreea Chiper


Azi, aflăm mai multe despre Raluca Andreea Chiper, autoarea cărții Între pământ și apă (recenzia aici). Raluca este o persoană sensibilă, lucru care se vede și în cartea ei. Dacă v-am făcut curioși, haideți să o cunoaștem, împreună!




1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Îmi dau seama că există foarte multă lume care mă apreciază. Întotdeauna am fost îngrijorată de cum mă văd alţii, pentru că îmi place să am o imagine bună. La mine nu prea funcţionează sfatul sau regula "fac ce vreau şi nu mă interesează părerea altora". Eu mă simt împăcată cu mine însămi când sunt apreciată.




2. Care e cel mai mare defect al tău?

Probabil nesiguranţa, uneori chiar intuiţia. Aceasta e ca o boală. Îţi zice adevărul pe care, de cele mai multe ori, refuzi să îl crezi şi atâta te consumi până îţi dai seama că cel care pierde eşti chiar tu.




3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit? 

Sinceră să fiu, toate mesajele mi se par ciudate. Uneori nu îmi vine să cred că asemenea mesaje mi se adresează mie. Totuşi, este unul care se repetă tot timpul, chiar şi verbal: " eşti foarte talentată, dar prefer liniştea sufletească" sau: "vreau să scrii o carte pentru mine (ghost writter). Te plătesc mai bine decât o editură." E ciudat, 
aşa-i? 




4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Întotdeauna m-a bântuit grija aceasta că nu voi termina la timp, cu toate acestea, oricât m-aş strădui, nu pot scrie când vor alţii sau când vreau eu, ci când vrea sufletul meu, aşa că mă las pe mâna lui. Am încredere că plănuieşte totul foarte amănunţit, mult mai bine decât o fac eu însămi. 




5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D

Prima tentativă am avut-o pe la 12 ani. Mai am şi acum manuscrisul, găsit după 19 ani. Deşi este scris cu mintea unui copil, a rămas neschimbat stilul. Am găsit fraze superbe prin el, iar firul narativ foarte bine structurat. Era de ştiut că acela a fost doar începutul. 




6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Sigur că există critică constructivă, dar asta depinde de autor în ce nume o ia, de rău sau de bine, pentru că un critic adevărat nu face decât să evidenţieze greşelile, ca autorul să înţeleagă şi să nu le mai repete. Dacă toată lumea îţi zice că faci totul perfect, dar în urma ta, corectează mult un manuscris, tu nu o să pricepi niciodată unde greşeşti. E dureros să ştii că nu faci lucrurile perfect, dar e dureros să ai o idee falsă despre tine însuţi. 




7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Când o atingi, când o priveşti, când cititorii îţi trimit mesaje, când primeşti felicitări... Simţi în suflet pace, o uşurare de nedescris, semnul scopului îndeplinit. Abia atunci când depui eforturi şi faci sacrificii de toate felurile şi în toate formele vei şti că, cartea ta este tocmai ceea ce tu ai visat. Sacrificii, foarte multe sacrificii. 




8. La ce lucrezi acum?

Lucrez la o serie fantasy, dar încă nu ştiu exact în ce categorie va fi inclusă. Pot spune doar că m-am inspirat din mituri româneşti şi că îmi dă foarte multe bătăi de cap. Sper să iasă totul bine. 




9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Scriitorul din mine este mult mai bun, mai sufletist, mai sentimental, mai răbdător, mai perfect, aşa că omul din mine îl copiază. E ca atunci când mă uit într-o oglindă şi îmi văd atât defectele, cât şi calitaţile şi extrag ceea ce îmi convine mai mult. 




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Ziceai ceva de nemurire? Întotdeauna mi-am dorit să devin nemuritoare şi în sfârşit, am descoperit modalitatea. Cum altfel dacă nu prin cititori? Nici nu îşi dau seama ce importanţi sunt. Abia acum îmi dau seama că nu autorul este floarea care trebuie udată ca să trăiască, ci însuşi cititorul. El este floarea pe care noi, ca autori, dacă nu o udăm, nu îi oferim lumină, căldură şi dragoste, se ofileşte şi piere şi noi suntem cei care rămân singuri, în bezna uitării. Nemărginite mulţumiri oferite lor. :)



Mulțumesc mult, Raluca! Între pământ și apă a apărut la Editura Quantum Publishers și o puteți achiziționa de aici!

Vânații. Spirite Animale #2 - Brandon Mull - Amira


Ne întoarcem, împreună cu Amira, în lumea Spiritelor Animale. După ce a făcut cunoștință cu Neîmblânziții (recenzia aici), aventurile continuă în lumea Vânaților, unde totul se schimbă.

Mulțumim pentru carte, PandoraM! O puteți achiziționa de aici.



Vizionare plăcută!


                   

sâmbătă, 25 februarie 2017

Interviu diferit cu Elena Ștefan



Azi o vom cunoaște mai bine pe Elena Ștefan, autoarea cărților Așa am fost eu și Poveștile micuței Ra. Un om deosebit și talentat, o prietenă bună. :)



1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Per ansamblu, cred că sunt ok în ochii lor. N-am luat boii de la bicicleta nimănui. :) Evident că părerile sunt împărțite. Nu suntem toți zămisliți din același aluat, nu toți rezonăm. Cu unele persoane ne însoțim doar o vreme, cu altele ne însoțim o eternitate. În ambele cazuri, cu mici excepții, m-am înțeles excelent cu toți cunoscuții și ne reîntâlnim cu mare plăcere. În ultimii ani, mi-am cam neglijat prietenii pentru am pus familia pe primul loc.




2. Care e cel mai mare defect al tău?

Când Dumnezeu împărțea darurile, eu am cerut porție dublă de îngăduire față de semeni. Așa mi-a plăcut să vin: cu un sac de șanse pentru fiecare om care-mi greșește...o șansă, încă o șansă...și încă... Nu mă învăț minte și trăiesc cu speranța ca o să fie bine acordând șanse.




3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

N-am întâlnit ceva care să merite adus în discuție. De mitocani nu duce lumea lipsa și nu vreau să intru în rândul celor care sporește numărul specimenelor doar prin aducerea lor în discuție.




4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Cum să zic? Ești mămică și cunoști situația. Mi-ar plăcea să-mi programez totul după bunul plac, însă totul e imprevizibil. Apuc uneori să mai notez o idee și o reiau noaptea pentru că atunci e timpul meu.




5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D

Când învățam pentru Bac. Probabil eram înconjurată de prea multe cărți, se produsese o ,,concentrație de forțe`` și au rezultat niște poezii...





6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Depinde cum se pune problema, depinde cum este primită critica. Și ca  să nu existe călău și victimă, mi se pare de bun augur ca valorile de judecată emise de un critic să fie și foarte bine argumentate. Altfel, orice vorbă aruncată.... e-n van.




7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Nu m-am gândit niciodată la un scop anume.  Am scris pentru că așa am simțit, pentru că așa s-au adunat rândurile. Visul de-a publica o carte a existat în copilărie,  pe parcursul vieții a fost înlocuit, dar iată că a revenit și s-a și materializat.




8. La ce lucrezi acum?

Am început o altă lucrare, dar  am lăsat-o baltă. Sunt într-o stare confuză și fără muză. Nu-mi place să forțez nota și nici să scriu fără suflet. Cred că trebuie să lucrez la mine.




9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Absolut. Prima carte are episoade în care mi-am descris trăirile, crezurile, sunt surprinse momente care m-au modelat. În a doua lucrare, pe lângă poveștile minuțios inventate pentru fetița mea, am strecurat și cuvinte dulci care reflectă iubirea necondiționată și infinită. Clar, fiecare cuvânt e real, e o trăire, e parte din mine. Aici, în rândurile celor două lucrări, am fost eu- copilul și mama.




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Iubiți și zâmbiți!




Mulțumesc, Elena! Cărțile le puteți achiziționa de aici!


vineri, 24 februarie 2017

Colaborator nou - Grupul Editorial Corint



Sunt tare mândră și bucuroasă când văd cum blogușorul meu crește, puțin câte puțin.

Azi, vreau să mulțumesc Grupului Editorial Corint, cel mai nou colaborator al blogului!

Abia aștept să citesc cărțile (pardon, abia așteptăm să le citim).

Sper să avem o colaborare cât mai frumoasă!

joi, 23 februarie 2017

Așa am fost eu - Elena Ștefan


" Oamenii m-au învățat să simt, iar natura m-a învățat să iubesc..."

Așa am fost eu, deși o carte micuță, este o carte plină de trăiri. Cu fiecare pagină citită, simți că ești acolo, că suferi și că râzi, că faci parte din poveste.

 Nu e un secret că proza scurtă mă scoate din starea mea de confort, pentru simplul fapt că prefer romanele, care să aibă un început și un sfârșit. Cartea Elenei însă mi-a dat acea continuitate care mie îmi place. Chiar dacă cele 17 texte sunt diferite, eu am găsit un liant care să le lege, fie că este vorba de un cuvânt, de o idee, de un nume.

Modul de scriere lejer, relaxat, m-a făcut să o simt pe autoare aproape, să simt că port o discuție față în față cu ea, în care depănăm amintiri. Pentru că despre asta e vorba: despre amintiri, despre sentimente, despre oameni...


Nu o să vă povestesc nimic din întâmplările descoperite în poveștile scurte ale Elenei. O să vă spun doar că sunt Memorii din suflet și că se pot citi ca în Oglindă, deoarece tot ce e scris în carte poate fi Povestea mea, a ta, a ei...

Mulțumesc, Elena Ștefan! Dacă v-am făcut curioși, puteți achiziționa cartea de aici!


miercuri, 22 februarie 2017

Interviu diferit cu Rodica Mijaiche



Azi, a sosit timpul să aflăm și Secretele Rodicăi Mijaiche. Rodica este autoarea cărților Anotimpul iubirii și Secrete (recenzia aici) și a Seriei Pasiuni, disponibile acum la precomandă, pe site-ul Editurii Librex.




1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Uf, este greu să te descrii prin ochii altuia. Oare cum mă vad ei? O prietenă foarte apropiată mi-a spus că sunt un „om cu coloană vertebrală” ( dar este greu să fii așa și să nu te lași dus de val, mai ales dacă înoți contra lui). Mi s-a mai spus că sunt loială și de încredere.  Cred că mi s-a mai spus și că sunt copilăroasă. Hei, am zis numai de bine. Defectele mi le văd și singură. :)







2. Care e cel mai mare defect al tău?

Pfui, Cătălina, chiar vrei sa dau tot din casă. :)  Adevărul este că impulsivitatea asta îmi face zile fripte.




3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Nu mai țin minte, au fost cam  multe mesaje dubioase. Ideea e că am primit tot felul de invitații”. :)






4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

De obicei am un timp anume când scriu (noaptea) și este bine programat. Deși, trebuie să recunosc că am și momente când îmi iau o pauză. :)





5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D


Hm, a fost în perioada liceului. Primeam tot felul de proiecte literare și de acolo mi-am lăsat imaginația să zboare. Am avut chiar și un caiet plin cu poezii. Din păcate nu am mai păstrat nimic de atunci.




6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Mă refer strict la creația literară când spun că există critică constructivă doar dacă vine din partea unor oameni pregătiți să te pună față-n față cu greșelile tale și să-ți exemplifice cu argumente clare de ce trebuie scris într-un fel saul altul. Pentru asta îi mulțumesc  Monicăi Ramirez, Director Editorial la Editura Librex Publishing, că a avut răbdarea să mă învețe  dedesubturile” scrierii unui roman de ficțiune. Este un om minunat, care a dat dovadă de profesionalism.





7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Când am primit mesajele întrebându-mă când îl vor cunoaște pe Alexander Chase din New York-Pasiuni Ascunse”.  Sau când am fost întrebată dacă Melania și Alex din „Anotimpul iubirii” vor avea și ei povestea lor.




8. La ce lucrezi acum?

Acum scriu la J&C-Pasiune în dans”. Este vol.4 din seria Pasiuni. Am început și un alt roman. Pot să vă spun doar că va fi un thriller cu de toate.




9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Hm, tind să spun da. Dar mă cam las dusă de val în momentul în care scriu.



10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Citiți orice gen literar. Doar citind puteți să vă dați seama ce vă place și ce nu.  





Mulțumesc mult, Rodica! Puteți achiziționa cărțile de aici!

marți, 21 februarie 2017

Interviu diferit cu Allex Trușcă



Allex Trușcă este un autor debutant, care promite mult. Cartea sa, Nebunul Alb (recenzia aici) a ajuns la inimile cititorilor, inclusiv a mea. În curând, va fi reeditată la Quantum Publishers

Să îl cunoaștem pe Allex cel din spatele cărții!




1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Straniu cum interviurile mă pun în fața celor mai dificile intrebări, al căror răspuns încerc să îl ocolesc. Sincer, mă bucur că nu le pot citi mințile. Dar dacă incă îmi răspund la telefon și au răbdare cu mine, îndrăznesc să cred că mă văd bine, sau cu indulgență, acceptabil :D. Păi sper sa mă vadă așa cum mă văd eu: uneori foarte sociabil și bine dispus, cu greu mă face cineva să tac, alteori sunt mut ca un pește, cu orele. Alteori oscilez între cele două stări. Dacă stau să disec firul în patruzeci, cred că găsesc suficiente motive să le mulțumesc, dar și să-i întreb: Băi, cum naiba puteți să mă suportați? !  :)




2. Care e cel mai mare defect al tău?

Eu nu am defecte, sunt perfect!  Sau, de dragul întrebării, aș spune că uneori sunt cam nehotărât. Sau nu sunt? Sau poate sunt, nu știu… :) Aș mai putea spune că uneori pun prea mult suflet în diferite discuții și cred că uneori ajungem să fim aproape să ne strangem de gât. Apoi, aș putea spune că sunt hiper-competitiv, dar încerc să mă tratez. Ooof, cred că aș mai găsi cateva, dar nu știu în ce ordine să le pun… Ți-am spus că sunt cam nehotărât, nu? :D





3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Hm, definește ce înseamnă ciudat. Mă gândesc eu la suficiente ciudățenii încât cu greu mi se pare ceva ciudat la ceilalți. Dar  dacă voi vă gândiți la ciudățenii, vă rog, sharing is carring. Sau uneori, sharing is scaring. Totuși, încercați! ;)






4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Din păcate. încă nu am ajuns în punctul în care să-mi planific ca de la ora 19:00 la 21:00 să scriu 20 de pagini, ca să pot spune că respect un program sau nu. Câteodată ideile îmi vin în metrou, când stau la coadă la supermarket, sau chiar când sunt în vreo ședință (oops, asta nu trebuia s-o spun, nu?). De multe ori, îmi vin o groază de idei când dorm, daca aș putea să-mi amintesc tot ce visez, aș avea vreo zece cărți scrise până acum și o geantă de bani in cont :D




5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D

Ceva cât de cât coerent am început să scriu în clasele a VIa- a VIIa, erau niște poezii destul de drăguțe, chiar dacă sunt un pic subiectiv. Îmi doream să impresionez fetele, dar eram prea timid. Am abandonat până prin clasa a Xa, când Cupidon m-a lovit zdravăn cu o scândura după cap. Atunci am scris niște poezii de l-aș fi făcut și pe Bacovia să plângă cu lacrimi amare, dar și niște povestiri care au fost catalogate de profesoara de română ca "sacrilegii".  Asta m-a descurajat pentru câțiva ani. Am mai încercat și în facultate, dar am uitat de ce am renunțat. Observ că de la o vârsta uit cam mult. :) Și iată că m-am trezit din nou acum cațiva ani. Și o să continui…






6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?


Pentru că 80% din timpul zilei sunt corporatist, o să spun că nu există critică, există feedback, pozitiv, constructiv sau… De fapt, acum sunt în restul de 20% din timpul meu, așa că, hai sa admitem că există critică. O parte din ea este constructivă, într-adevăr, și o accept cu bucurie. Nu poți evolua dacă nu ești capabil să înveți și din experiențele mai puțin reușite sau plăcute. Dar, așa cum știi și tu, există și persoane care oferă doar critică, pentru că ei sunt cei mai superbi, mai reușiti, ‘mai extraordinari’, iar noi ăștia mai mici trăim și creștem la umbra lor… Of, vezi, acum o să creadă lumea că sunt răutacios….




7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Mă uit în globul de cristal, evident. Sau, dacă nu am niciun glob prin zonă și niciun horoscop, mă uit la recenzii, la părerile celorlalți. Aș putea spune că mi-am atins scopul când cartea a devenit suficient de cunoscută, că sunt suficient de multe persoane care o apreciază, că a stârnit controverse și discuții. Cât despre partea cu visatul, ți-am spus că nu prea-mi amintesc ce visez, nu?




8. La ce lucrezi acum?

Păi… nu lucrez. :) Heeeei, nu vă speriați!, doar că nu consider scrisul ca o muncă, momentan e un hobby, un mod de relaxare, de descărcare. Acum mă lupt cu “Cealaltă Regină”, continuarea ‘Nebunului Alb’,  eu cred că e promițătoare. Și am mai început “Zeița din Milano”, o carte cu acțiunea în Italia, în zilele noastre, dar tot cu ceva care sper să stârnească ceva controverse.




9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Nu știu cum să răspund la întrebarea asta. Cert e că omul influențează scriitorul, până la un punct. Apoi scriitorul preia controlul și ceea ce se întamplă în interior, are efect și la exterior. Pare interesant, nu? Hai să zicem că e o tehnică de terapie, terapia prin scris. Cred că omul îi oferă scriitorului ce are nevoie, iar scriitorul îl răsplătește cu curaj, puterea de a merge mai departe.




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Păi pentru nemurire… mi-am propus să trăiesc veșnic, mă bucur că până acum sunt în grafic. Mulțumesc celor ce mi-au citit cărțile și mi-au împărtășit părerile lor. Pentru ceilalți…voi ce mai așteptați? :) Citiți-mă, criticați-mă, dar nu uitați să visați!



Mulțumesc mult, Allex! Cartea o veți putea achiziționa în curând de pe Quantum Publishers!