Fata care citea în metrou - Christine Feret-Fleury - Recenzie


"- Da, tot. Tot ce mi se poate spune. Povestea cărților, înțelegeți? Modul în care trăiesc, oamenii care le ating, fiecare carte este un portret și are cel puțin două chipuri.
- Două...
- Da. Chipul celui - sau celei, în cazul dumneavoastră - care o dă. Și chipul celui sau al celei care o primește."

Cărțile sunt, pentru cititori, la fel de vitale ca apa sau aerul. Cumpărăm cărți, le adunăm, le mirosim, le pipăim, le dăruim, le citim, le recitim. Avem cărți pe noptieră, lângă pat, în baie, în geantă și în fiecare colțișor liber din casă. Ne asemănăm cu personajele pe care le descoperim, călătorim, ne imaginăm, râdem sau plângem. Iubim cărțile!

Din cauza asta, când dăm de o carte care vorbește despre alte cărți, e ca un fel de prăjitură cu răvaș. Murim de nerăbdare să o deschidem, să aflăm ce se ascunde în interiorul ei.

Fata care citea în metrou e o carte despre cărți. Frumoasa lume a cărților, în care mulți pot pătrunde și doar unii vor rămâne.  M-a încântat foarte mult ideea cărții, însă acțiunea a cam lipsit, din punctul meu de vedere. Pasiunea pentru cărți a fost dusă puțin spre obsesie, dar personajele nu au fost atât de bine conturate pe cât mi-aș fi dorit eu. Mi s-a părut că i-a lipsit povestea, sinceră să fiu. Însă, am pătruns într-un paradis al cărților, și asta mi-a plăcut mult.

Juliette merge în fiecare zi cu metroul, spre locul de muncă. Mereu are o carte în geantă, însă rareori o mai deschide, în ultima perioadă. Preferă să observe ce citesc ceilalți. Se întreabă de ce plânge acea fată, când ajunge la pagina 247? Oare ce rețetă citește doamna în vârstă și ce amintiri îi trezește? Câte lucruri poate învăța domnul cu pălărie despre insecte?

Decizia de a coborî cu 2 stații mai repede îi va schimba viața. Urmând-o pe mica Zaide, o fetița de pe stradă, ajunge la un depozit plin ochi cu cărți. Dă de Soliman, un om care trăiește doar printre cărți. El nu iese niciodată, cărțile sale da. Prin intermediul cărăușilor, cărțile ajung la cei ce au nevoie de ele, dar nu oricum. Fiecare persoană trebuie urmărită, pentru a i se oferi exact cartea care îi trebuie, în momentul care trebuie.

Juliette este fascinată și acceptă și ea să devină cărăuș. Demisionează de la agenția imobiliară la care lucra, dedicându-se trup și suflet noii sale misiuni, de a găsi cititorii potriviți pentru cărțile potrivite.

Când Soliman îi propune să aibă grijă de depozit și de Zaide, cât el va fi plecat, Juliette acceptă fără să se gândească prea mult.

 Cum îi va schimba această decizie viața? Pasiunea ei pentru cărți va deveni obsesie sau îi va schimba viața în bine? Va mai ști ea să trăiască și altfel decât printre cărți?

Aflați răspunsul citind Fata care trăia în metrou. :)



Etichete: , , ,