Sufleul - Asli E. Perker - Recenzie



„Mamele sunt niște bombe cu ceas care stau ascunse în fiicele lor. Până la urmă, tot explodează“


New York, Paris, Istanbul... 3 orașe, 3 familii, sute de probleme, o singură rezolvare și alinare: bucătăria.

„ Centrul pământului nu este un cristal uriaș; este bucătăria din fiecare casă.“ 

În fața problemelor, cu toții încercăm să găsim un refugiu. Un loc doar al nostru, unde să ne auzim și gândurile. Un loc în care imaginația noastră poate zbura, unde suntem capabili să avem controlul asupra a ceea ce facem, unde nimeni nu ne poate răpi bucuria.

Pentru Lilia, Marc și Ferda, acel loc este bucătăria. Fie că gătesc din pasiune, de nevoie, sau pentru a fugi de toată lumea, acolo se regăsesc, acolo se simt acasă.

Lilia trăiește de ani de zile în New York. Este căsătorită cu Arnie, un om taciturn, cu care nu mai are de mult timp nimic în comun. Copiii pe care i-a înfiat o disprețuiesc, fiind convinși că ea a câștigat de pe urma lor. În casa lor, de ani de zile, e o liniște mormântală, fiecare având grijă să nu intervină în ritualurile celuilalt. 

Când Arnie face un atac cerebral și rămâne semi-paralizat, Lilia trebuie să îl îngrijească. La cei 62 de ani ai săi, simte că și-a irosit întreaga viață. Arnie este dificil, abia acum dându-și seama Lilia cât de mult o disprețuiește soțul ei și ce prăpastie adâncă e între ei. Singura ei alinare rămâne bucătăria. Acolo se închide în pauzele scurte pe care și le îngăduie. Își face de cap cu aromele, convinsă fiind că bucuria asta nu i-o poate lua nimeni.



Într-un alt capăt de lume, la Paris, Marc își pierde soția, pe Clara. Ea era inima familie, era cea care ținea prietenii aproape, cea care îl menținea pe linia de plutire. Întreaga lume i se dărâmă și simte că nu își va mai reveni niciodată după pierderea aceasta imensă. Nu poate trece prin locurile prin care a trecut și ea, nu poate vedea obiectele pe care le-a folosit, nu poate întâlni pe nimeni dintre cei cunoscuți.

Ca un copil care face primii pași în lume, Marc trebuie să învețe să supraviețuiasă. Și, pentru a supraviețui, trebuie să și învețe să gătească. O ia de la 0, echipându-și bucătăria cu lucruri care să nu îi amintească de ea. Fără să știe, își va găsi un refugiu în fața suferinței. Bucătăria îl va învăța să trăiască, din nou.



La Istanbul, Ferda trebuie să aibă grijă de doamna Nesibe, mama ei, de 82 de ani. După ce îşi fracturează şoldul, aceasta refuză să se mai mişte din pat, Ferda fiind nevoită să o îngrijească. Fire recalcitrantă şi dificilă, doamna Nesibe are grijă să îi facă fiicei ei viața un coșmar, aşa cum a făcut-o mereu. 

Egoistă, nepăsătoare la nevoile celorlalți, doamna Nesibe îşi tratează fiica îngrozitor. Ferda îi suportă toate toanele, punându-se pe locul 2, ca de obicei. Indiferentă la durerile şi suferințele proprii, Ferda este omul mereu acolo, pentru toți. Orele pe care le petrece în bucătăria ei micuță, cu miros de ceai, sunt singura ei plăcere vinovată. 


Mirosuri de tristețe, arome de bucurie şi amintiri te învăluie şi te țin strâns în paginile cărții. Dramele prin care trec oameni ca noi, fără să îi ştie nimeni, ascunși în colțişorul lor, sunt prezentate firesc. Personajele sunt reale, cu defecte şi calități, cu dorințe şi trăiri. 

Mulțumesc, Editura Univers, pentru o lectură minunată! Puteți achiziționa Sufleul de aici

Etichete: , , , ,