"
V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu visele unui om care moare în faza REM
a somnului? Dar dacă cineva ar avea, în permanență, umbra modificată? Ar putea
fi educați copiii cu dizabilități prin metoda dresajului canin?! Sunt cu
adevărat mâinile uneltele creierului? Care ar fi legătura dintre o navă
spațială și Dumnezeu? Va reuși o femeie care naște în vis... să-și vadă copilul în lumea reală?! Oare
amprentele ne separă sau ne adună? Și dacă toată lumea, cu excepția ta, nu
reprezintă nimic altceva decât un vis? "
Rămășitele
viselor este o culegere de proză scurtă, scrisă în decurs de 20 de
ani. Pentru iubitorii de SF, această carte trebuie neapărat citită. Pentru
ceilalți, așa ca mine, care nu prea citesc nici SF și nici proză scurtă, poate
fi un început.
Recunosc, pe
alocuri m-am pierdut și nu am înțeles poate profunzimea unora dintre texte.
Poate că le-am citit eu cu superficialitate sau poate, nefiind obișnuită cu
genul, mi s-au părut mai ciudate. Dar, până și eu îmi dau seama, că pentru
iubitorii genului, cartea e o comoară.
Chiar dacă
sunt mai multe povești, există un " personaj " principal, care se
regăsește în toate: visul; visul în toate formele lui, visul care transformă și
pătrunde puțin în realitate, visul care pare mai real decât orice dimensiune.
Atunci când
nu mai știi să faci diferențierea între vis și realitate, te macină o
întrebare: Oare realitatea mea este la fel cu a altora sau este cea corectă?
Dar, dacă visele ar fi defapt reale? Dacă trăim într-o dimensiune pe care o
înțelegem greșit? Cine suntem noi să hotărâm ce e real și ce nu?
Etichete: Colaboratori, Editura TracusArte, Liviu Surugiu, Recenzii, Sci Fi
