Rebecca - Daphne du Maurier



Cu Rebecca am făcut cunoștință în urma provocării Alege-mi o carte!, din grupul Prefață de carte. Dacă nu ar fi fost provocarea, nu aș fi citit-o prea curând...și rău aș fi făcut. Este un roman clasic minunat. Îmi era dor de stilul atât de frumos al clasicilor, cu care mi-am bucurat adolescența. 

Două femei, una moartă și una vie, un bărbat și un castel...Maxim de Winter se recăsătorește, după moartea soției sale, Rebecca. O aduce pe actuala doamnă de Winter la castelul Manderlay, renumit pentru frumusețea lui. Însă, Rebecca este la fel de prezentă în casa și în viața lor, ca și cum ar trăi încă.

Rebecca, de o frumusețe răpitoare, sigură pe ea și inteligentă. Lady de Winter o copilă, timidă și docilă, dornică să facă tuturor pe plac. Maxim este prins între cele două, între trecut și prezent.

O moarte care ascunde multe mistere, o viață trăită în umbra celeilalte... Pentru Lady de Winter este un chin să știe că nu va putea niciodată să ajungă la nivelul Rebeccăi. Oare Maxim o va putea iubi vreodată? Oare servitorii o vor accepta? Oare ea va putea trece peste timiditate? Dar, oare aparențele nu înșeală? Rebecca a fost într-adevăr acea femeie perfectă?

Frământările doamnei de Winter devin și ale cititorului, emoția și deznădejdea ei se simt. Ca și cititor, treci de la milă la admirație, de la tristețe la bucurie și invers. Schimbarea acțiunii duce și la schimbarea personajelor...și la schimbarea percepțiilor tale, cel care citești.

O carte frumoasă, surprinzătoare, pe care mă bucur că am citit-o.

Etichete: , , ,