joi, 2 martie 2017

Interviu diferit cu Corina Cîndea


Mai sunt persoane care nu au auzit încă de Corina Cîndea? Sau poate de Triplu H (recenzia aici), care a fost un succes încă de dinainte de publicare? Haideți să aflăm mai multe despre omul Corina Cîndea. :)




1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Oh, începi cu o întrebare grea! Sinceră să fiu, nu m-am gândit niciodată la asta pentru că prietenii, dacă sunt prieteni adevărați, mă acceptă așa cum sunt, cu bune și cu rele. Și eu la fel, pe ei. Asta înseamnă o prietenie adevărată pentru mine. Sunt un om obișnuit, ca oricare dintre voi. 




2. Care e cel mai mare defect al tău?

Vorbesc fără să mă gândesc prea mult. Spun ce-mi trece prin cap și, chiar dacă uneori știu că ar trebui să fiu mai „diplomată”, să zicem, nu mă pot abține.



3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit? 

Nu, chiar nu am primit niciun mesaj ciudat și nici nu am atras nimic asupra mea. Sper să rămână la fel și în viitor! :)





4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

În general, nu îmi place sa las nimic pe ultima sută de metri și aplic acest lucru și în privința scrisului, așa că îmi iau o marjă considerabilă de timp întotdeauna. Nu cred că aș putea scrie contra cronometru. M-ar inhiba. Aș fi terorizată de ideea că nu aș termina la timp sau că nu aș scrie suficient de bine, că totul ar fi pe grabă. Mi-am făcut un program care să îmi permită să scriu zilnic măcar puțin, chiar și numai o pagină, în așa fel încât să nu-mi ies din ritm, dar nici să nu mă forțez. Sunt zile în care ideile îmi sunt foarte clare în minte, însă nu găsesc cuvintele potrivite cu care să exprim ceea ce îmi imaginez, așa că las pe a doua zi. Dacă aș avea un termen limită strâns, nu mi-aș putea permite asta.




5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D 

Am început să scriu doar în urmă cu doi ani și până atunci niciodată, absolut niciodată, nu m-am gândit să o fac. Am fost doar o cititoare înrăită și atât. 




6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Cred că o critică poate fi și constructivă atunci când este făcută punctual și în termeni decenți. Fiindcă este opinia cuiva despre munca mea, mă interesează. Nu am o pregătire de specialitate și sunt nouă în acest domeniu al scrisului, așa că învăț mereu, sperând să evoluez, iar părerile cititorilor contează pentru mine.





7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Niciodată nu sunt pe deplin mulțumită de ceea ce scriu. De câte ori recitesc, mai schimb ceva. Un cuvânt, o frază. Am pățit de câteva ori că am rescris un capitol întreg sau am schimbat din perspectiva cui l-am scris. Asta îmi este cel mai greu atunci când pregătesc un manuscris: să hotărăsc momentul când mă opresc din corectat.


8. La ce lucrezi acum?

În acest moment, lucrez la volumul doi din seria Salem – Pasiune și satin roșu. Nu lucrez niciodată la două sau mai multe cărți deodată pentru că am impresia că nu mă pot concentra suficient de mult asupra personajelor și mă tem să nu le încurc între ele. Nu mă refer la numele lor, ci la personalitatea lor. 




9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Aș spune că da, într-o oarecare măsură. Că omul și scriitorul trăiesc într-o simbioză. Scriitorul este o parte din mine – omul și cred că este influențat de ceea ce sunt sau cum gândesc. Sunt o romantică, întotdeauna am fost, iar asta se vede în ceea ce scriu, chiar dacă poveștile mele sunt pură ficțiune. 




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Mă crezi că asta e cea mai grea parte? Nu pentru că nu aș avea ce să le spun, ci pentru că mă tem să nu fie prea puțin. Sau prea mult! Le mulțumesc că citesc ceea ce scriu eu și sper din tot sufletul că le-au plăcut poveștile mele. Sper să le aducă măcar un zâmbet pe buze și că, măcar pentru puțin timp, am reușit să îi transport într-o lume mai frumoasă. Că le-am înseninat ziua atunci când afară e înnorat și că își vor aminti cu drag măcar de unul dintre personajele create de mine. Fără ei, cititorii, nu ar exista nici scriitori sau cărți. Ar fi doar niște rânduri scrise aiurea pe niște coli de hârtie sau într-un document word, rânduri fără niciun rost. Cititorii sunt cei care dau cu adevărat viață poveștilor. Ei sunt prietenii care te susțin și-ți dau puterea să continui și, în același timp, cei mai duri critici care te ajută să evoluezi. Eu pot doar să le mulțumesc și să sper din adâncul sufletului că nu o să-i dezamăgesc.


Mulțumesc mult, Corina! Cărțile Corinei le puteți găsi aici, pe site-ul editurii Librex.

6 comentarii: