vineri, 10 martie 2017

Cum m-am apucat de citit?



Cum m-am apucat de citit? Sinceră să fiu, din ambiție. Aveam în jur de 6 ani când am hotărat că vreau și eu să citesc. Sora mea, mai mare cu 4 ani, a vrut să mă ajute, însă am refuzat categoric. Am amenințat chiar că nu voi merge la școală dacă nu mă lasă să învăț singură. Deh, copil încăpățânat...

Când mama mi-a pus Abecedarul în mână și mi-a explicat pe ce principiu funcționează cititul ăsta, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Am uitat de jucării, de copii, de mâncare...tot ce mă interesa era să leg literele alea, care se transformau în cuvinte, ca prin magie. CITEAM!!!

De la asta, până să încep să citesc cărți de beletristică, a fost doar un pas. Eu nu începusem încă școala, dar aveam abonament la biblioteca școlii, unde plecam în căutare de comori.  Și le găseam, așa cum mă găseau și ele pe mine. Puteam să stau cu capul în cărți toată ziua; eram prințesă sau pirat, căutător de comori sau balaur, totul în funcție de cartea pe care o citeam.

Cărțile noi au început să fure locul jucăriilor, pe rafturile mele. Ce nevoie mai aveam de ele, când în imaginația mea puteam face orice voiam? 

Dacă vă gândiți vreo clipă că m-am oprit, vă înșelați! Prima oară când am citit a fost magică, la fel cum e magică fiecare clipă pe care o fur, cu cartea în mână...


Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV-a a Târgului internațional de carte și muzică Libris Brașov.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu