Haideți să aflăm mai multe despre omul Monica Ramirez!
1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri,
așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor
tăi!
Ugh, urăsc să vorbesc despre mine. Cred că prietenii știu că
se pot baza oricând pe ajutorul meu și... că mă bat bine :)) Cam atât îmi vine
în cap, în rest prefer să-i las pe ei să-și exprime părerile.
2. Care e cel mai mare defect al tău?
Ah, despre defecte pot vorbi până mâine! Ești sigură că ai
timp? Sunt impulsivă, mai ales în momentele în care trebuie să-i spun adevărul
cuiva în față și merg foarte mult pe instinct, pe ce-mi dictează inima, ceea ce
nu e întotdeauna recomandat. Nu e diplomatic și nici politically correct, un
termen care mă calcă pe nervi grav. N-am răbdare. Deloc. Mă grăbesc atunci când
iau decizii și câteodată o dau în bară. Sunt foarte loială și de multe ori asta
se transformă într-un defect, pentru că rămân aproape obsesiv alături de
persoane care chiar nu merită.
3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și
atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?
Pe lângă scriitorii aspiranți care au impresia că n-am prea
multe de făcut și-mi trimit tot felul de texte, manuscrise, poezii să-mi dau cu
părerea? Am primit o cerere în căsătorie de la un fan al Seriei Alina
Marinescu. I-am explicat că sunt deja căsătorită și am patru copii, dar n-a
fost chip să-l opresc decât cu un block.
4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de
metri?
Ambele, depinde de perioadă, stare și timp.
5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim
despre Abecedar. :D
Pe lângă compunerile de la școală, am scris un roman de
dragoste pe la 14 ani. Am găsit de curând caietul respectiv și m-am stricat de
râs. E jalnic!
6. După părerea ta, există critică constructivă sau
doar critică?
Absolut că există! Și cred că fiecare autor ar trebui să
țină cont de ea, desigur cu condiția să fie sinceră și nu doar rodul unei
gelozii profesionale stupide.
7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este
ceea ce ai visat mereu?
Atunci când o recitesc pentru corectură și mă oftic că n-a
fost scrisă de altcineva ca să mă pot bucura de ea ca cititor.
8. La ce lucrezi acum?
La Cealaltă jumătate de vis, un thriller/romance/fantasy.
Dar n-o lansez anul ăsta, pentru că Librex îmi retipărește toate romanele
apărute până acum. Mă gândesc că 13 cărți e mai mult decât suficient într-un
singur an. Așa că abia la anul discutăm despre romane noi, probabil două.
9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?
În ceea ce privește Seria Alina Marinescu, categoric da! În
rest, sunt bucăți din mine și în scriitorul celorlalte volume, dar oarecum pe
sărite.
10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!
Pot să trișez puțin? Să scriu și un mesaj pentru scriitorii
aspiranți? Mulțumesc! :) Să citească. Mult!
Enorm de mult. Să studieze cu foarte mare atenție romanele bune, să observe cum
se construiește o poveste, un personaj, un dialog care să nu sune de parcă vine
din gura unei statui dintr-un muzeu. Să observe naturalețea cu care trebuie să
curgă scriitura, fie că este vorba despre dialoguri ori descrieri. Din păcate,
suntem probabil singura țară din lume unde scriitorii aspirați și câteodată
chiar și cei care se vor profesioniști au impresia că scrisul este o formă de
artă ce nu necesită studii de specialitate. De unde și lipsa aproape totală a
cursurilor de scriere creativă și a cărților pe această temă. Nu se îndoiește
nimeni că ai nevoie de studii de specialitate atunci când vine vorba despre
balet, muzică, pictură, sculptură, chiar și fotografie. Dar nu la scris,
dom'le, că ne îngrădește talentul! Ceea ce ar fi extrem de amuzant dacă n-ar fi
tragic. Această concepție greșită reprezintă unul dintre motivele pentru care
nu avem o industrie reală de carte, ci un fel de surogat după ureche.
Reinventăm noi roata și-o facem pătrată, după care vrem să meargă lin. Ăăăă...
nope. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Ah, și să studieze gramatica limbii
române! Nu poți ajunge prea departe, indiferent câte idei bune ai, dacă nu știi
unde se pune afurisita aia de cratimă. Ok, astfel grăit-a editorul din mine, cu
toate frustrările aferente. Sunt foarte fericită și mândră că de curând am
devenit Director Editorial la Editura Librex Publishing și prin prisma acestei
experiențe aș avea multe de discutat cu noii și vechii scriitori. Dar mă opresc
aici. Cât mai pot. :D
Mesajul către cititori este următorul: vă mulțumesc că
existați! Fără voi nimic n-ar mai fi posibil. Vă iubesc și sper din tot
sufletul să vă ofer lecturi care să vă aducă cel puțin la fel de multă bucurie
cât mi-au adus mie romanele preferate. Dacă reușesc să fac asta, consider că
mi-am împlinit menirea de scriitor.
Mulțumesc mult, Monica!
Seria Alina Marinescu o puteți achiziționa de aici, cu o reducere de 35% și la pachet cu o minunată cutie. :) Puteți citi părerea mea despre primele romane aici.
Etichete: Colaboratori, Editura Librex, Interviuri, Monica Ramirez, Seria Alina Marinescu