miercuri, 28 iunie 2017

Interviu cu Maria Ancuța Pietraru - Books Fairy Dust


Azi, vă propun să o cunoaștem mai bine pe Maria Ancuța Pietraru, blogger la început de drum. Pe Maria o găsiți pe Books Fairy Dust.





1. Ce consideri că trebuie să știm despre tine? :)

 Despre mine. hmm... Sunt foarte ambițioasă, de fiecare dată când îmi propun un lucru, fac tot ce este omenește posibil să îl duc la bun sfârșit. 




2. O calitate şi un defect care te reprezintă!

Ambițioasă, iar ca defect, am foarte mare încredere în oameni și în unele momente am avut de suferit.




3. De cât timp scrii pe blog și cum te-ai apucat de scris?

De aproape o jumătate de an, așa că nu am atât de multă experiență, dar pasiunea pentru citit și dorința de a împărtăși cu alte persoane impresiile mele legate de o carte reprezintă factorii principali care m-au determinat să îmi iau inima în dinți și să îmi fac propriul blog. Acum rămâne la latitudinea celor care îl citesc dacă mă descurc sau nu. :)




4. Cât timp dedici activității tale pe blog?

De fiecare dată când găsesc o oportunitate, arunc un ochi și pe la el. Uneori aș putea să spun că prea mult timp, dar când faci ceva din plăcere și cu toată inima, niciodată nu e de ajuns.




5. În restul timpului liber, ce pasiuni mai ai?

Cântatul prin casă de nebună se pune ca pasiune? Nu cred, așa că o să spun că îmi plac foarte mult plimbările în aer liber și îmi place să descopăr lucruri și locuri noi.





6. Care consideri că e cel mai mare câștig avut în urma activității tale pe blog?

Împărtășirea cu alte persoane a celei mai mari pasiuni a mea, cititul. 




7. Care e "dezavantajul" faptului că ești Blogger?

Fiind încă la început de drum, nu am experimentat această trăire, dar cunoscându-mă pe mine, știu că m-ar deranja îngrozitor dacă aș primi jigniri. Știu că se spune că de ce ți-e frică nu scapi, dar până atunci poate o să mă obișnuiesc și o să devin imună la asfel de răutăți.




8. Ce părere au cei din jur de pasiunea ta? Ai avut susținere de la inceput sau te-ai luptat cu morile de vânt?

M-au susținut tot timpul în tot ce am vrut să fac și pentru asta sunt foarte fericită că am o familie și un viitor soț care mă acceptă așa cum sunt, cu bune și cu rele.




9. Cum îți alegi recenziile? Citești doar cărți care te atrag, sau citești ceea ce caută cititorii?

Citesc doar ce îmi place și nu mă sfiesc niciodată să îmi exprim părerea sinceră legată de o carte, dar asta nu înseamnă automat că dacă nu mi-a plăcut mie nu o să placă nici altei persoane. Dar, asta nu înțeleg oamenii, că suntem diferiți și atunci avem și gusturi literare diferite.




10. Consideri că oricine poate să devină Blogger?

Da, atâta timp cât există pasiune nimic nu te poate opri.




11. Un sfat pentru cei la început de drum!

Să facă tot ceea ce fac numai și numai din plăcere. Să nu se lase influențați de gurile rele din jurul lor.





12. Un gând pentru cei ce te citesc. :)

Mulțumesc pentru că vă rupeți din timpul vostru ca să citiți gândurile și impresiile mele



Mulțumesc, Maria și mult succes!


luni, 26 iunie 2017

Refugiul - Nicholas Sparks - Recenzie



De câtă putere este nevoie să o iei de la capăt într-un alt loc? De câtă suferință este nevoie să fugi din lumea ta și să te ascunzi, undeva unde trecutul să nu te poată găsi? De câtă stăpânire este nevoie să nu te uiți mereu în urmă, de frică? De cât curaj este nevoie să poți avea din nou încredere în oameni și în tine?

Luna trecută, Cartea de 10 de pe grupul Prefață de carte și Porția de citit a fost Refugiul, o carte minunată, pe care am citit-o cu sufletul la gură. O carte despre curaj si puterea vindecătoare a iubirii.

Katie este o femeie curajoasă, care a trecut prin iad și a avut puterea să o lase în urmă pe Erin, soția abuzată de soțul ei alcoolic și cu probleme grave la mansardă, după părerea mea. 5 ani din viață și i-a distrus stând lângă un soț care o bătea până o lăsa lată, ca mai apoi să o strângă în brațe și să spună că îi pare rău. Un soț care o ținea sub cheie și care o făcea tot pe ea să se simtă vinovată pentru comportamentul lui execrabil. Un soț care îi urmărea fiecare mișcare și care își permitea asta, pentru că el era legea, fiind polițist. Un soț nebun, pe care eu l-aș fi părăsit de la prima palmă, pentru a nu mai avea ocazia să o dea pe a doua.

Mulți spun că pentru familie trebuie să lupți. Total de acord, dar până la un punct. Violența este o limită clară, pentru mine. Nimeni, dar absolut nimeni, nu ar trebui să suporte așa ceva.

Cu o identitate nouă și cu bani în buzunar doar cât să îi ajungă de un bilet de autobuz, Katie ajunge în Southport, un orășel mic din Carolina de Nord. Aici, încearcă să își găsească liniștea, lucrând la un mic restaurant și încercând să nu iasă cu nimic în evidență.

Însă, viața nu dansează după regulile tale, ci tu după ale ei. Îl întâlnește pe Alex, tată văduv, care îi crește pe micuții Josh și Kristen singur, după moartea soției sale. Deși atracția dintre ei este evidentă, pe amândoi îi bântuie trecutul. Amintiri dureroase pentru ea, plăcute pentru el, teama ei, nostalgia lui...

Încep să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună și Katie începe să prindă curaj și să se bucure alături de familia pe care și-a dorit-o mereu.

Însă, trecutul pândește și va reveni în viața ei, tocmai atunci când se așteaptă mai puțin...





sâmbătă, 24 iunie 2017

Pasiunea unei femei #1- Virginia Henley - Recenzie



Atunci când îți dorești ceva cu adevărat, poți muta și munții din loc, pentru a reuși. Trebuie doar să fii puternic, ambițios și încăpățânat. Nimic nu este imposibil, dacă voința îți depășește temerile.

Bess este hotărâtă să își găsească drumul în viață şi nu vrea să lase pe nimeni şi nimic să stea în calea viselor ei. La 16 ani, pentru a îşi ajuta a financiar familia, ajunge în faimoasa Londra, chiar la curtea Tudorilor.

Bess ştie că are nevoie de un soț care îi poate oferi ieșirea din situația în care se află. Lucrând ca şi însoțitoare pentru fiicele lui Lady Zouche, o întreagă lume plină de oportunități se deschide în fața focoasei roşcate (ştiu, şi eu am fost dezamăgită că tipa de pe copertă e blondă).

Când soarta o aduce în fața lui William Cavendish, întreaga pasiune ascunsă din Bess iese la suprafață. Un cuceritor, Rogue îşi promite că o va face amanta lui. Însă nu e aşa ușor să o convingă pe ambițioasa Bess să renunțe la planurile ei de viitor.

Chiar daca îl iubește pe Rogue, Bess este nevoită să se căsătorească cu Robert Barlow, un tânăr pe moarte, pentru a îşi salva familia, din nou, din problemele financiare grave în care intraseră. Abia acum află că cel pe care îl iubește este deja căsătorit, aşa că tot ce poate face este să se resemneze.

Când rămâne văduvă, se întoarce la curte, reluându-şi viața luxoasă, în compania oamenilor de rang înalt, printre care şi prințesa Elizabeth, fiica regelui şi prietena bună a lui Bess.

Însă îşi va regăsi şi încrederea? Îi va ceda lui William sau va porni în căutare de soți potriviți,  care să îi ofere stabilitatea de care are nevoie? Va reuși să îşi stăpânească pasiunea şi să îi comande inimii?

O carte relaxantă, amuzantă, cu detalii picante. Personaje impulsive, încăpățânate, hotărâte. O carte frumoasă. 

Mulțumesc, Editura Miron! Puteți achiziționa cartea de aici.

vineri, 23 iunie 2017

ÎnAltă iubire - Flavius Simion - Recenzie


Tu ești jocul murdar pe care n-ar trebui să-l joc. Și parcă magnetul inimii tale mă atrage din ce în ce mai aproape de sufletul tău rece. Îmi spun că trebuie să mă opresc. Însă cum aș putea să mă opresc din a respira? Fără tine sunt mort , iar cu tine continui să mor.

E prima oară când iau contact direct cu stilul de scris al lui Flavius Simion. Am tot amânat cărticica asta și rușine să îmi fie. Dar, nu sunt eu de vină. Doar prejudecățile. :)) Știți că nu prea sunt prietenă cu proza scurtă. Dar, de cum am pus mâna pe ÎnAltă iubire, am devorat-o și mi-a plăcut. Tare mult mă bucur când sunt surprinsă plăcut de o carte. Și, cartea lui Flavius m-a surprins.


Mi-ai spus că mă duci în larg ca să mă iubești. Mi-ai spus că o să lupți pentru noi și că mă vei scoate la liman. Că mă vei lovi în piept ca să mă aduci la viață în cazul în care m-aș îneca. Dar în final 
m-am lovit singur.


Iubire, suferință, deznădejde, emoție, durere, speranță, credință... Nu știu unde au încăput toate într-o carte aparent mică. Flavius ne-a transmis emoții cu fiecare pagină a cărții. Cu fiecare lacrimă, cu fiecare dor, cu fiecare noapte nedormită, cu fiecare zi pierdută...


Ai umblat prin mine. Așa cum umblă artiștii după muze. Așa te-am căutat, așa te-am iertat.


O carte sensibilă, pe care o citeși și îți rămâne în cap. :)

Noi doar ne scufundăm într-un sentiment profund și nimicitor oe care-l numim IUBIRE. Și ca să fim serioși, asta nu e iubire, asta e pierdere. Spune-mi tu mie despre o iubire în care să nu fi suferit.

Dacă vă place acest gen de cărți, vă recomand și Cămașa lui, a cărei recenzie o puteți citi aici.


Dar vom supraviețui pentru că ne numim oameni și cu asta ne ocupăm noi.

Mulțumesc, Librex! Puteți achiziționa cartea de aici.


joi, 22 iunie 2017

Interviu diferit cu Georgiana Sandu


Pentru că săptămâna aceasta a fost autorul săptămânii pe grupul Prefață de carte și Porția de citit, m-am gândit să o iau puțin la întrebări pe Georgiana Sandu, autoarea cărților Iubire Periculoasă și Prefă-te că mă iubești.

Curioși? Haideți să o cunoaștem mai bine!


1. Ştim multe despre tine, din celelalte interviuri, aşa că zi-mi cum crezi tu că te văd alţii. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Prietenii mă văd o persoană normală, pentru că asta sunt. Foarte imprevizibilă, cred că m-ar putea descrie simplu. Niciodată nu ştii la ce să te aştepţi de la mine, dacă am chef să urc pe munte cu rucsacul în spate sau să îmi ţin telefonul închis câteva zile și să nu auzi de mine. Nu sunt genul de prietenă care să te sune non-stop, pe care să te bazezi întotdeauna când ai chef de ieşit în oraş, dar te poţi baza pe mine atunci când într-adevăr ai nevoie. Sunt distantă, dar loială. 




2. Care e cel mai mare defect al tău?

 Încăpăţânarea. 




3. De când eşti în atenţia publică, bănuiesc că şi atragi tot felul de ciudăţenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Nu sunt în atenţia publică. E mult spus. Mi se întâmplă deseori să mă întâlnesc cu cititorii mei în anumite locuri, dar de la asta până la atenţie publică e cale lungă. Nu cred că mi s-a întâmplat o ciudăţenie notabilă, cel puţin nu una de care să îmi aduc aminte. A fost o întâmplare haioasă la un moment dat, dar nu o ciudăţenie. Aveam mare nevoie la toaletă şi eram cu o prietenă în oraş, aşa că am intrat într-un magazin în speranţa că o să i se facă cuiva milă de mine. Vânzătoarea m-a recunoscut, mi-a zis că fiica ei îmi citeşte cărţile şi îi plac la nebunie. De la asta până la toaleta mult visată a mai fost doar un pas, altfel nu cred că mi-ar fi dat voie. Haha! Mesaje ciudate nu am primit.




4. Îţi laşi timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Mereu încerc să îmi găsesc timp, să mă organizez mai bine, dar sfârşesc făcând aproape totul pe ultima sută de metri, mai ales când e vorba de editări. La scris nu mă grăbesc, chiar dacă trec de termen, cu asta nu mă grăbesc, pentru că sfârşesc ştergând totul şi luând-o de la capăt. 




5. La ce vârstă ai scris prima oară? Şi nu vorbim despre Abecedar. :D

La 16 ani. Am început un fanfiction după Twilight. Eram obsedată de serie atunci. 




6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Bineînţeles că există şi critică constructivă, e chiar foarte uşor de diferenţiat de cea care e scrisă pur şi simplu din negativism. Simţi prin cuvinte când cineva încearcă doar să te ajute sau vrea să te jignească. 




7. Cum ştii că ţi-ai atins scopul şi cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Sunt mult prea pretenţioasă şi perfecţionistă cu propria persoană să pot spune că mi-am atins scopul în domeniul scrisului. Nu cred că o să pot spune asta vreodată. 




8. La ce lucrezi acum?

Acum lucrez la un nou proiect de care m-am îndrăgostit la propriu şi sper să îl termin cât mai repede. Nu pot să dau mai multe detalii, dar o să fie o surpriză. Prima mea carte publicată, ce nu a fost pe Wattpad. 




9. Omul din tine este acelaşi cu scriitorul din tine?

Aproape deloc. Scriitorul din mine e foarte visător, în stilul imatur uneori. Romantic, credul, aventurier, curajos. Omul din mine e mult mai... cu picioarele pe pământ, să spun aşa. Visător, dar, totuși, mai realist ca scriitorul. Cred în ce scriu, atunci când scriu, dar rareori mi se întâmplă să mă gândesc la mine în pielea personajului şi să fac aceleaşi lucruri. Personajele mele sunt mult mai interesante şi captivante decât mine. 




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Pentru nemurire... mai puţină poluare, dacă se poate. Şi pentru cititori: vă iubesc şi vă mulţumesc pentru tot!



Mulțumesc, Georgiana! Mi-a făcut plăcere să te cunosc mai bine.

Cărțile Georgianei le puteți găsi la Editura Tritonic.


Crepuscul - Adrian Petru Stepan - Recenzie


Nu e nici zi, nici noapte, totul se amestecă, nimic nu mai e interzis, cum nimic nu mai e clar, lumina și întunericul se amestecă și creează Marea Iluzie. Acesta este Crepusculul.


Un manuscris străvechi, aparent neînsemnat, un preot legendar printre credincioșii din deșertul arab, un Judecător și tânăra moștenitoare a unui castel transilvănean. Vă întrebați care este legătura dintre ei? Ce pot avea în comun niște oameni total diferiți? La prima vedere, nimic. Însă, împrejurări stranii îi aduc împreună și îi unesc, pentru a desluși un mister vechi de secole, un mister presărat cu intrigi, crime, vrăjitorie, credință, trădare și speranță.

Atunci când la masa Judecătorului dintr-un micuț oraș transilvănean ajunge moștenirea familie Kende, acesta nu are idee că viața i se va schimba radical. Când bătrânul preot al orașului în roagă pe Judecător să ducă personal actele în care se demonstrează că adevărata moștenitoare este Anna, urmașa familie Kende, lui i se pare ciudat, dar nu rezistă tentației de a o revedea pe misterioasa Anna. Habar nu are în ce se bagă, pentru că, pe lângă acte, va duce cu el un manuscris pentru care mulți sunt capabili să ucidă.

De la oamenii Bisericii, până la Serviciile Secrete, cu toții îl urmăresc și încearcă să îl împiedice să își ducă la bun sfârșit misiunea. Prietenii vechi îl trădează, nu mai știe în cine să aibă încredere. Împreună cu Anna, trebuie să ajungă la episcopul Emanuel, singurul care va ști ce e de făcut.

Însă, printre crime și atrocități, secrete ce vor să iasă la iveală și oameni care se chinuie să le păstreze, vor reuși ei să iasă teferi din nebunia în care au intrat, fără să aibă habar?

O carte cu un subiect diferit, interesat, Crepuscul nu este o lectură ușoară. Autorul scrie frumos, însă dă foarte multe detalii, pe care trebuie să le citești cu maximă atenție, pentru a nu pierde substratul. Știe să își țină cititorul curios, până la ultima pagină, însă cere concentrare, nu superficialitate. O carte care merită citită.

Mulțumesc, Adrian Petru Stepan!



marți, 20 iunie 2017

Impresii despre târgul de carte Axis Libri, de la Galați


Ați văzut cu toții că am avut un weekend plin și minunat. Nu am lăsat ploaia torențială să ne sperie și ne-am făcut de cap la târgul de carte.


Ziua de sâmbătă a început cu ploaie și cu o lansare minunată, pe care am avut onoarea să o organizez, împreună cu Librăria Donaris și cu Biblioteca Județeană.



Elena Ștefan, pe care o puteți cunoaște mai bine din interviul meu, a lansat cartea pentru copii, Poveștile micuței Ra (recenzia aici). Am avut plăcerea să spun câteva cuvinte despre un om minunat (sper că nu m-am bâlbâit prea rău) și Amira a delectat publicul citind o povestioară din carte.




Deși vremea a fost urâtă, oamenii au fost prezenți în număr mare, ceea ce ne-a bucurat. 




Am avut tombolă și 5 norocoși au câștigat câte o carte și un CD. 




Elena Ștefan a mai scris și Așa am fost eu (recenzia aici), volum de proză scurtă.



Am profitat de lansare pentru a stabili și o întâlnire cu membrii gălățeni ai gupului Prefață de carte și Porția de citit. Și nu numai gălățeni, pentru că Adriana, de la Prefață de carte, a venit tocmai de la Câmpulung și am petrecut un weekend fabulos.



Am schimbat impresii la o cafea și o prăjitura, pentru ca mai apoi să profităm de o pauză a ploii și să colindăm printre standuri și pe faleză.







Seara, am fost din nou prezente la lansarea cărților Tentații și Divorțurile amanților, scrise de Corina Ozon



Despre Corina puteți afla mai multe din interviul de pe blogul Adrianei, unde puteți citi și recenziile la Tentații și Până când mă voi vindeca de tine, apărute la Herg Bernet.



Eu promit să mă apuc repede de Tentații, care mă așteaptă cuminte în bibliotecă.


Am încheiat seara la fel de frumos, luând cina cu toții la un restaurant și bucurându-ne de o companie frumoasă.



Din păcate, nu am reușit să ajung și duminică, la lansarea Cristinei Andone, însă abia aștept o ocazie următoare.

Noi am avut un weekend excelent. Sper că și voi!

luni, 19 iunie 2017

Inocenții - Ioana Pârvulescu - Recenzie


Copilăria a fost și va fi mereu vârsta inocenței, vârsta la care îți poți lăsa imaginația să zboare, vârsta la care te poți bucura de lucrurile simple. Lumea copiilor este mai frumoasă, mai veselă, mai colorată, mai plină. 

Inocenții Ioanei Pârvulescu ne reamintește de copilărie, tocmai datorită faptului că e povestită din perspectiva unui copil, celui mai mic membru al casei de pe strada Maiakovski, din Brașov.

Ana locuiește acolo, împreună cu fratele și cei doi verișori, alături de adulții casei. Într-o perioadă în care tehnologia nu acaparase încă totul, în care copiii știau să se joace cât de ziua de lungă, în care până și obiectele aveau viața lor, cei 4 copii încearcă să înțeleagă oamenii și viața, trăind-o și bucurându-se de ea.

Pățaniile lor, povestite de Ana, adultul de acum, fetița de atunci, au un farmec aparte, farmecul copilăriei și al inocenței.  Amintirile nu sunt filtrate de vârstă, copilul din povestitor ieșind la suprafață, făcându-te să simți că iei și tu parte la jocurile lor, la vânătorile de comori, la isprăvile pe care încercau să le ascundă de părinți, la maturizarea treptată.

"Toți adulții casei spuneau că ești de atâtea ori om câte limbi străine știi, și toți erau de cel puțin trei-patru ori oameni, diferiți între ei, pentru că limbile știute erau diferite, dar româna, germana și maghiara apăreau în repertoriul tuturor. Socotit așa, casa noastră adăpostea vreo 30 de oameni."

Lumea văzută prin ochi de copil este spectaculoasă, în multe culori. Casa este și ea un personaj important în poveste, acea casă care i-a adăpostit, i-a ascuns privirilor curioase, a trăit odată cu ei. 

Mi-ar fi plăcut să fie mai multă acțiune, mai mult dialog, să îmi dau seama de caracterul personajelor mai mult din acțiune și mai puțin din descriere și povestire.

Mulțumesc, Libris! Cartea o puteți achiziționa de aici!

duminică, 18 iunie 2017

Sufleul - Asli E. Perker - Recenzie



„Mamele sunt niște bombe cu ceas care stau ascunse în fiicele lor. Până la urmă, tot explodează“


New York, Paris, Istanbul... 3 orașe, 3 familii, sute de probleme, o singură rezolvare și alinare: bucătăria.

„ Centrul pământului nu este un cristal uriaș; este bucătăria din fiecare casă.“ 

În fața problemelor, cu toții încercăm să găsim un refugiu. Un loc doar al nostru, unde să ne auzim și gândurile. Un loc în care imaginația noastră poate zbura, unde suntem capabili să avem controlul asupra a ceea ce facem, unde nimeni nu ne poate răpi bucuria.

Pentru Lilia, Marc și Ferda, acel loc este bucătăria. Fie că gătesc din pasiune, de nevoie, sau pentru a fugi de toată lumea, acolo se regăsesc, acolo se simt acasă.

Lilia trăiește de ani de zile în New York. Este căsătorită cu Arnie, un om taciturn, cu care nu mai are de mult timp nimic în comun. Copiii pe care i-a înfiat o disprețuiesc, fiind convinși că ea a câștigat de pe urma lor. În casa lor, de ani de zile, e o liniște mormântală, fiecare având grijă să nu intervină în ritualurile celuilalt. 

Când Arnie face un atac cerebral și rămâne semi-paralizat, Lilia trebuie să îl îngrijească. La cei 62 de ani ai săi, simte că și-a irosit întreaga viață. Arnie este dificil, abia acum dându-și seama Lilia cât de mult o disprețuiește soțul ei și ce prăpastie adâncă e între ei. Singura ei alinare rămâne bucătăria. Acolo se închide în pauzele scurte pe care și le îngăduie. Își face de cap cu aromele, convinsă fiind că bucuria asta nu i-o poate lua nimeni.



Într-un alt capăt de lume, la Paris, Marc își pierde soția, pe Clara. Ea era inima familie, era cea care ținea prietenii aproape, cea care îl menținea pe linia de plutire. Întreaga lume i se dărâmă și simte că nu își va mai reveni niciodată după pierderea aceasta imensă. Nu poate trece prin locurile prin care a trecut și ea, nu poate vedea obiectele pe care le-a folosit, nu poate întâlni pe nimeni dintre cei cunoscuți.

Ca un copil care face primii pași în lume, Marc trebuie să învețe să supraviețuiasă. Și, pentru a supraviețui, trebuie să și învețe să gătească. O ia de la 0, echipându-și bucătăria cu lucruri care să nu îi amintească de ea. Fără să știe, își va găsi un refugiu în fața suferinței. Bucătăria îl va învăța să trăiască, din nou.



La Istanbul, Ferda trebuie să aibă grijă de doamna Nesibe, mama ei, de 82 de ani. După ce îşi fracturează şoldul, aceasta refuză să se mai mişte din pat, Ferda fiind nevoită să o îngrijească. Fire recalcitrantă şi dificilă, doamna Nesibe are grijă să îi facă fiicei ei viața un coșmar, aşa cum a făcut-o mereu. 

Egoistă, nepăsătoare la nevoile celorlalți, doamna Nesibe îşi tratează fiica îngrozitor. Ferda îi suportă toate toanele, punându-se pe locul 2, ca de obicei. Indiferentă la durerile şi suferințele proprii, Ferda este omul mereu acolo, pentru toți. Orele pe care le petrece în bucătăria ei micuță, cu miros de ceai, sunt singura ei plăcere vinovată. 


Mirosuri de tristețe, arome de bucurie şi amintiri te învăluie şi te țin strâns în paginile cărții. Dramele prin care trec oameni ca noi, fără să îi ştie nimeni, ascunși în colțişorul lor, sunt prezentate firesc. Personajele sunt reale, cu defecte şi calități, cu dorințe şi trăiri. 

Mulțumesc, Editura Univers, pentru o lectură minunată! Puteți achiziționa Sufleul de aici

luni, 12 iunie 2017

Fata din Brooklyn - Guillaume Musso - Recenzie


Cu Fata din Brooklyn ne-am tot întâlnit, în ultima perioadă. A fost pe buzele tuturor, au apărut poze și recenzii, cititorii au fost încântați. După părerea mea, nu ar avea cum să nu fie încântați, atâta timp cât e o carte scrisă de Guillaume Musso

Are omul ăsta un stil inconfundabil, minunat, care creează dependență. Încă de la prima carte citită, am știut că Musso va deveni unul din autorii mei preferați. Și asta pentru că scrie lejer, cursiv, minunat de simplu. În plus, niciodată nu știi la ce să te aștepți, nu reușești să anticipezi ce curs va lua povestea, încotro ți se vor îndrepta pașii. La ultimele cărți, am tot încercat să ghicesc ce va urma. Nu am reușit... și asta mă bucură.

Raphael este un scriitor faimos și, în același timp, un tată singur. Dedicat în întregime fiului său, Theo, Raphael este modelul de tată perfect: iubitor, grijuliu, mereu acolo pentru copilul său. De curând, a întâlnit-o pe Anna, femeia superbă cu care vrea să se căsătorească. Anna este medic rezident și își dedică întreg timpul muncii și relației cu Raphael. Retrasă din fire, fără prieteni, fără familie, Anna pare să ascundă ceva și Raphael este hotărât să afle ce anume.


Atunci când Anna îi arată o fotografie cu 3 cadavre și îi spune că ea a făcut asta, Raphael e atât de șocat, încât pleacă. Când realizează că nici măcar nu a ascultat ce avea de spus, se întoarce, însă e prea târziu: Anna a dispărut fără urmă.

Îi cere ajutorul prietenului său, Marc, fost polițist. În casa Annei găsesc mai multe documente false, cât și o geantă cu foarte mulți bani. Pornesc într-o vânătoare nebună a secretelor, presărată cu morți și cu dezvăluiri îngropate adânc. 

Cine este femeia aceasta și ce secrete ascunde? De cine fuge Anna și de ce? Să fie oare o criminală sau o victimă? Raphael nu poate afla decât găsind-o. Dar, va reuși el oare, când pericolul îl pândește la fiecare pas?

Mulțumesc, Editura All! O carte uimitoare, care te ține captiv între paginile ei. O puteți achiziționa de aici!