duminică, 6 martie 2016

Cartea secretă a Fridei Kahlo - F.G. Haghenbeck


" Să ai curaj să trăiești, că, de murit, oricine poate muri! "

            Frida Kahlo (6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) este o pictoriță mexicancă faimoasă în întreaga lume pentru picturile în stil suprarealist, cu puternice influențe indigene, dar și pentru viața tumultoasă care este redată autobiografic în arta ei. În 17 septembrie 1925, Frida a avut un accident extrem de grav într-un autobuz, în urma căruia a suferit numeroase fracturi. Deși a reușit să se recupereze, durerile o vor însoți toată viața și îi vor modela arta.  Din cele 140 de lucrări de pictură, 55 sunt autoportrete, cu o simbolistică complexă, legată de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. În 1938, artista a avut prima și singura galerie solo în Statele Unite ale Americii, la galeria Julien Levy. Apoi, la invitația lui André Breton, a mers în Franța în 1939 și a avut o expoziție la Paris. Cu această ocazie, Muzeul Luvru a cumpărat una din lucrările expuse, „Cadrul”(„The Frame”) – prima operă de artă realizată de un artist mexican în secolul al XX-lea cumpărată de celebrul muzeu. A fost căsătorită cu pictorul mexican Diego Rivera. Frida Kahlo a murit în 13 iulie 1954, la o săptămână după ce împlinise 47 de ani. Cu câteva zile înainte să se stingă din viață, notase în jurnal: „Sper ca plecarea să fie veselă, și să nu mă întorc niciodată.”

" În roman sunt îmbinate relatări din epocă, mărturii, fragmente de jurnal și indicii autobiografice din tablouri pentru a reda complicata existență a unei dintre cele mai cunoscute și controversate artiste din întreaga lume.
Relația Fridei Kahlo cu arta, cu viața și moartea, cu politica, precum și cu personaje marcante ale epocii ei ca Diego Riviera, Troțki, Heminway, Dalí sau Henry Miller se dezvăluie capitol după capitol.
Cartea Plantei de Mentă, un carnețel negru, cu rețete culinare după care se pregăteau ofrandele cu ocazia Zilei Morților, s-a descoperit cândva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Inspirat de această mărturie emoționantă și de tablourile Fridei, H.G. Haghenbeck a început să reconstituie viața celebrei pictorițe. "



În Cartea secretă a Fridei Kahlo, autorul a îmbinat atât de bine ficțiunea cu realitățile istorice, încât nu știi unde începe una și unde se termină cealaltă. Citind cartea, am avut senzația că am călătorit în timp , descrierile fiind atât de vii încât îți e imposibil să nu le vezi aievea.

Frida a fost un copil însemnat, încă de mică, Cea de-a treia fiică din cele 4, Frida a crescut mai mult ca un băiat, a fost rebelă mereu, spre marea tristețe a mamei sale și spre bucuria tatălui.

" Ea a fost a treia dintre patru fete şi, spre nefericirea mândrei sale mame, cea mai puţin feminină. Nu la fel stăteau lucrurile şi pentru tatăl ei, Guillermo, emigrant german descendent dintr‑o familie de evrei şi unguri, care obişnuia să spună: „Frida este cea mai inteligentă fată a mea şi cea care seamănă cel mai mult cu mine.“ Fetiţa a crescut ca o fiinţă unică şi specială, ca un trifoi cu patru foi ascuns în mijlocul unui câmp întins. Nu te puteai aştepta la mai puţin din partea ei, rădăcinile ei erau oarecum exotice, iar povestea familiei, la fel ca povestea Mexicului, plină de durere şi de pământ. "

Bolnavă de poliomelită, la vârsta de 6 ani, Frida scapă cu viață, dar suferința ei abia începe: rămâne cu un handicap (un picior care nu i se mai dezvoltă). În adolescență, are un accident în urma căruia practic aproape că moare. Între viață și moarte, ea face un pact cu Moartea, să o mai lase să trăiască. Cerința îi va fi acceptată, însă va plăti cu vârf și îndesat fiecare zi pe care o va trăi în plus. Va avea o viață plină de suferință, lucru transpus în picturile ei.

După accident, singura alinare îi este pictatul și, mai apoi, desfrâul. Bisexualitatea și ateismul ei stârnesc multe controverse printre cunoscuți și ea este privită ca o excentrică. Se căsătorește cu Diego Rivera, un pictor renumit, cu 22 de ani mai în vârstă decât ea. Căsătoria lor este mereu la extreme. Nu pot trăi unul fără altul, dar nici împreună. Aventurile extraconjugale sunt la ordinea zilei, suferința mai mare cu fiecare zi.

Nu poate avea copii și asta o macină pe dinăuntru la fel de mult ca și toate celelalte probleme de sănătate, care o macină pe dinafară. Se refugiază, ca de obicei, în pictură, dar și în bucătărie, noua sa pasiune dobândită. De altfel, la sfârșitul fiecărui capitol, este câte o rețetă din caietul Fridei.

„Dintre toate locurile casei, bucătăria era inimă ce o făcea să palpite, transformând o clădire inertă într-o ființă vie. Mai mult decât o simplă locuință, Casa Albastră era sanctuarul, refugiul și altarul stăpânei sale. Casa Albastră era Frida. În ea strângea amintiri ale trecerii sale prin viață. Era un loc unde conviețuiau fără probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.” 


Prezentată din copilărie și până în ziua în care și-a încheiat socotelile cu Moartea, la 47 de ani, viața Fridei este tumultoasă, ca un tablou plin de culoare și de sentimente. Artistă, femeie, copil, zeiță  - sunt doar o parte din fețele Fridei.

Cartea m-a fascinat, destinul tragic al Fridei fiind bine pus în scenă de către autor. A apărut la Editura Nemira, în 2016 și o puteți achiziționa de aici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu