luni, 14 decembrie 2015

Requiem - Lauren Oliver



"Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem. Liberi să alegem inclusiv ce e greșit."

Am așteptat cu sufletul la gura Requiem, ce-a de-a treia carte din trilogia Delirium.

Pandemonium m-a lăsat în aer, terminându-se chiar cu întoarcerea lui Alex, pe care l-am crezut cu toții mort. Deci, vă puteți imagina cât de nerăbdătoare am fost să apară și ultimul volum. Așteptările au fost pe măsură, am savurat cartea imediat ce am primit-o.

Povestea m-a surprins, deoarece este scrisă atât din perspectiva Lenei, cât și a Hannei, prietena ei cea mai bună, rămasă în urmă la viața sigură, după operație.

Viața Lenei în sălbăticie este din ce în ce mai grea. Este prinsă între trecut și prezent, între Alex și Julian, între coșmaruri și viața ca un coșmar, de zi cu zi,


"Mă ridic și îmi șterg mâinile de blugi. Nici eu nu sunt pregătită să mă întorc. Nu e vorba doar despre casă. E vorba despre Alex. Și despre grup, despre certuri și despre bisericuțe, resentimente și riposte. Lucrurile sunt foarte diferite de atunci când am venit în Sălbăticie, la vechiul adăpost: acolo, toată lumea părea o familie."


Autoritățile sunt pe urmele lor, vor să îi extermine, așa că, lupta pentru supraviețuire este cruntă. Vede cum mor cei de lângă ea, cum nu mai au ce mânca sau unde se ascunde. În același timp, încearcă să facă față unui Alex supărat pe viață și unui Julian mult prea dornic să o ajute.

Trebuie să facă ceva, altfel vor muri unul câte unul, până la ultimul. Trebuie să își revendice viața!


"Pentru o clipă, mă  cuprinde o furie oarbă, turbată. Noi am vrut libertatea de a iubi, dar am fost transformați în luptători, în sălbatici."


Hanna, pe de altă parte, duce o viață normală, fără Deliria, după operație. Este atribuită spre căsătorie lui Fred Hargrove, actualul primar al Portlandului, după moartea tatălui său, în timpul ultimei invazii a Invalizilor.

Așa cum spun toți ceilalți, după operație ar fi trebuit să fie un alt om, fără sentimentele distrugătoare de dinainte. Însă, ea are încă amintiri, vise, remușcări, dorințe și personalitate.


"Pentru a doua noapte, ceața somnului meu e disturbată de o imagine: doi ochi negri plutind prin negură. Apoi, ochii devin discuri de lumină, faruri care bat spre mine - sunt înțepenită în mijlocul drumului, înconjurată de un miros greu de gunoi și gaze de eșapament...înlemnită, nemișcată, în zgomotul unui motor...
Mă trezesc chiar înainte de miezul nopții, transpirată.
Nu e posibil să se întâmple asta. Nu mie."


Viitorul ei soț o sperie de moarte și încearcă să afle ce s-a întâmplat cu prima sa soție, Cassie. Ce află o înfricoșează, dar știe că nu poate scăpa, o va aștepta o viață plină de violență și orori.

De asemenea, este chinuită și de amintirile cu Lena, de remușcări și de dor. Aflăm că ea a fost cea care i-a denunțat pe Alex și Lena, doar pentru că era geloasă pe ce aveau ei. Acum, e chinuită de gândul că ei sunt probabil morți, din cauza ei.

Ziua nunții ei, ziua în care totul se va termina pentru ea, coincide cu ziua în care cei din Sălbăticie vor încerca să iși recapete libertatea și viața.

"Alarma se oprește chiar înainte ca preotul să ne declare soț și soție. Pentru o clipă, totul e tăcut și cum trebuie. Muzica s-a estompat, mulțimea s-a liniștit, vocea prelatului răsună în încăpere și peste public. În liniștea lăsată, aud fiecare declanșator al aparatelor foto: deschis, închis, deschis, închis, ca niște plămâni metalici.
În clipa următoare, totul e mișcare și sunet, haos, sirene. Și, într-o clipă, știu că au venit Invalizii. Au venit după noi."

În cazul în care cartea v-a stârnit interesul, o puteți găsi la Editura Nemira și o puteți achiziționa de aici.

Requiem este al treilea și ultimul volum al seriei Delirium. Recenziile primelor două volume le puteți citi aici și aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu