luni, 8 iunie 2015

Recenzie "Arta de a goni prin ploaie" – Garth Stein



Aceasta carte este interesanta pentru ca naratiunea este din perspectiva unui caine, ceea ce nu am mai intalnit pana acum.
Enzo povesteste toata viata stapanului sau, pilotul de curse Denny Swift. Ii este alaturi cand se indragosteste si se casatoreste, apoi cand are un copil si toti 4 formeaza o familie fericita. Toate par sa mearga bine in viata lui Denny, pana cand sotia sa, Eve, se imbolnaveste. Aceasta refuza sa mearga la doctor, dar, in urma unei cazaturi, Denny o duce la spital si descopera ca are o tumoare pe creier si mai are putin de trait. Parintii lui Eve, care nu l-au suportat niciodata pe Denny, o conving pe aceasta sa stea in casa lor in ultimele luni pe care le mai are de trait si apoi il conving pe Denny sa o lase si pe Zhoe, fiica lor de 6 ani, sa locuiasca tot acolo, pentru a ii fi alaturi mamei sale. El nu este insa binevenit sa ramana acolo, deci le va vedea doar in vizita.
Trec astfel 8 luni grele pentru el, in care singurul care ii e alaturi e Enzo, cainele sau credincios. In acele 8 luni, el o duce pe Zhoe intr-o excursie la munte, cu mai multe verisori de-a Evei. Acolo, Annika, o fata de 15 ani, incearca sa il seduca, dar el o respinge.
Dupa 8 luni, sotia sa moare si chiar in aceeasi zi, parintii ei il dau in judecata pentru custodia fetitei, deoarece nu il considera demn pentru a o creste. De asemenea, este acuzat de agresiune si tentativa de viol impotriva unui minor, tocmai pentru a „il ajuta” in proces si obtin un ordin de restrictie, deci nici macar nu poate participa la inmormantare si nu o mai poate vedea pe Zhoe. Se lupta prin tribunale foarte mult timp, e nevoit sa vanda casa si ii e din ce in ce mai greu sa aiba speranta. Are, la un moment dat, un moment de ratacire, cand cedeaza si vrea sa renunte la custodie si sa se multumeasca doar cu vizite rare.
Ce rol joaca Enzo in toate astea?
Va reusi Denny sa isi recupereze fiica?

O carte trista, despre viata, despre cum poti castiga sau pierde totul intr-o clipa, o carte altfel, emotionanta.

6 comentarii: