Pentru ca multi dintre voi mi-ati recomandat sa citesc cartea cat mai repede, nu am mai stat pe ganduri. Recunosc, sunt putin dezamagita. De cele mai multe ori, cand am asteptari foarte mari de la o carte, nu se ridica la nivelul asteptarilor. Nu spun ca nu mi-a placut, pentru ca nu ar fi adevarat, insa ma asteptam sa imi placa mult mai mult, sa ma tina cu respiratia taiata. In loc de asta, am citit-o destul de greoi.
Personajele, Tudor si Mihaela, mi s-au parut uneori ca au grave probleme psihice (nu aruncati cu pietre, asta a fost perceptia mea). Poate ca nu am citit-o intr-un moment potrivit, poate nu aveam starea necesara, sau poate ca pur si simplu am avut asteptari prea mari (asta e cea mai plauzibila cauza).
Avem parte de o poveste de dragoste pasionala, ciudata, consumatoare de energii pozitive. Avem parte de un razboi al orgoliilor, de o defilare a razbunarii dusa la extrem (razbunare provenita dintr-o iubire mistuitoare). Sincer, m-a depasit. Pentru mine, dragostea trebuie sa fie pura, nu mistuitoare; vindecatoare, nu ucigatoare. Dar cine sunt eu sa judec?
Intr-adevar, cartea te ajuta sa reflectezi asupra vietii, asupra lucrurilor importante, mult mai importante decat orgoliul prostesc (de care ne lovim toti la un moment dat).
Nu o sa va povestesc actiunea, cred ca trebuie sa o descoperiti singuri.
Va las doua citate din carte care mi-au placut.
"In
definitiv, ce e dragostea decat o taina pe care o
ascund
indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii?"
"Mi se pare ca te vad in toate femeile si nu te aflu in nici una. Te simt cand
prezenta, cand plecata ― totusi mereu actuală. Daca uneori te prind de
mana, faptura ta se topeste ca un fulg de zapada..."
Etichete: Drama, Mihail Drumes, Recenzii, Romance