E prima carte a acestei autoare pe care o citesc si chiar
mi-a placut. Am fost tare curioasa de cum va decurge actiunea, mai ales ca are
loc intr-o perioada din care nu am mai citit nimic (1176).
Ei, daca prin 1800 si
ceva mi se parea ca doamnele au multe restrictii, aici mi-am dat seama ca nu pot
face nimic si sunt la mila si sub comanda barbatului. (Bine ca nu m-am nascut in
perioada aia J)
Lady Leonie este alungata de tatal sau si de mama sa vitrega
la Perchick, unde isi administreaza foarte bine mosia, la cei 19 ani ai sai.
Insa noul sau vecin, Rolfe “Lupul negru”, ii strica planurile
cand hotaraste sa se casatoreasca cu ea, pentru a pune capat razboiului dintre oamenii lor si pentru pamanturile ei. Obtine acordul regelui, asa ca Leonie afla
doar cu o zi inainte ca se va casatori si, cum nu accepta, este batuta crunt, din
ordinul mamei sale vitrege.
Deoarece Rolfe avea deja o amanta (pe Amelia), se hotaraste sa
o alunge pe Leonie, imediat dupa noaptea nuntii, dar, dupa scurt timp, isi da seama
ca o doreste si o cheama inapoi.
Amandoi au sentimente pentru celalalt, insa sunt prea
incapatanati si orgoliosi ca sa o recunoasca, asa ca intre ei e un razboi continuu. Un mare factor perturbator este Amelia, care
il minte pe Rolfe ca e insarcinata si il implora sa nu o alunge. Am urat-o din
tot sufletul, mai ales ca ii tot mintea pe amandoi si tot baga strambe, reusind
sa ii indeparteze tot mai mult.
Insarcinata si ea si neputand sa mai suporte sa stea in aceeasi
casa cu amanta lui, Leonie pleaca la castelul ei si se baricadeaza
acolo, hotarata sa ramana, indiferent ce ar incerca Rolfe sa faca sa o aduca inapoi.
Oare uneltirile Amaliei isi ating scopul si ei vor ramane
despartiti? Va afla Rolfe despre copilul pe care i-l poarta Leonie? Va izbucni
razboiul intre cele doua tinuturi?
Mi-a placut mult cartea, desi nu a avut o actiune foarte
complexa. Dragostea lor a avut parte de multe piedici si asta a facut povestea
sa fie interesanta. Mi-a placut ca Rolfe s-a comportat frumos cu Leonie, cand ea
se astepta sa fie pedepsita, mi-a placut ca a razbunat-o si i-a luat apararea
chiar si in fata regelui, pe care l-a facut mincinos. :)
Nu mi-a placut ca a crezut tot ce i-a zis Amelia, la fel ca
si Leonie, de alfel. Eram frustrata ca nu isi spuneau unul altuia ce gandeau si
astfel le-a fost si mai greu.
Am adorat momentul cu
el la poarta castelului, gata sa o aduca inapoi pe Leonie. Mi-o si imaginam
catarata pe gard, spunandu-i ca ea nu merge cu el. :)
Nota este 9.5.
Etichete: Editura Litera, Historical Romance, Johanna Lindsey, Recenzii