marți, 21 februarie 2017

Interviu diferit cu Allex Trușcă



Allex Trușcă este un autor debutant, care promite mult. Cartea sa, Nebunul Alb (recenzia aici) a ajuns la inimile cititorilor, inclusiv a mea. În curând, va fi reeditată la Quantum Publishers

Să îl cunoaștem pe Allex cel din spatele cărții!




1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Straniu cum interviurile mă pun în fața celor mai dificile intrebări, al căror răspuns încerc să îl ocolesc. Sincer, mă bucur că nu le pot citi mințile. Dar dacă incă îmi răspund la telefon și au răbdare cu mine, îndrăznesc să cred că mă văd bine, sau cu indulgență, acceptabil :D. Păi sper sa mă vadă așa cum mă văd eu: uneori foarte sociabil și bine dispus, cu greu mă face cineva să tac, alteori sunt mut ca un pește, cu orele. Alteori oscilez între cele două stări. Dacă stau să disec firul în patruzeci, cred că găsesc suficiente motive să le mulțumesc, dar și să-i întreb: Băi, cum naiba puteți să mă suportați? !  :)




2. Care e cel mai mare defect al tău?

Eu nu am defecte, sunt perfect!  Sau, de dragul întrebării, aș spune că uneori sunt cam nehotărât. Sau nu sunt? Sau poate sunt, nu știu… :) Aș mai putea spune că uneori pun prea mult suflet în diferite discuții și cred că uneori ajungem să fim aproape să ne strangem de gât. Apoi, aș putea spune că sunt hiper-competitiv, dar încerc să mă tratez. Ooof, cred că aș mai găsi cateva, dar nu știu în ce ordine să le pun… Ți-am spus că sunt cam nehotărât, nu? :D





3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Hm, definește ce înseamnă ciudat. Mă gândesc eu la suficiente ciudățenii încât cu greu mi se pare ceva ciudat la ceilalți. Dar  dacă voi vă gândiți la ciudățenii, vă rog, sharing is carring. Sau uneori, sharing is scaring. Totuși, încercați! ;)






4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Din păcate. încă nu am ajuns în punctul în care să-mi planific ca de la ora 19:00 la 21:00 să scriu 20 de pagini, ca să pot spune că respect un program sau nu. Câteodată ideile îmi vin în metrou, când stau la coadă la supermarket, sau chiar când sunt în vreo ședință (oops, asta nu trebuia s-o spun, nu?). De multe ori, îmi vin o groază de idei când dorm, daca aș putea să-mi amintesc tot ce visez, aș avea vreo zece cărți scrise până acum și o geantă de bani in cont :D




5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D

Ceva cât de cât coerent am început să scriu în clasele a VIa- a VIIa, erau niște poezii destul de drăguțe, chiar dacă sunt un pic subiectiv. Îmi doream să impresionez fetele, dar eram prea timid. Am abandonat până prin clasa a Xa, când Cupidon m-a lovit zdravăn cu o scândura după cap. Atunci am scris niște poezii de l-aș fi făcut și pe Bacovia să plângă cu lacrimi amare, dar și niște povestiri care au fost catalogate de profesoara de română ca "sacrilegii".  Asta m-a descurajat pentru câțiva ani. Am mai încercat și în facultate, dar am uitat de ce am renunțat. Observ că de la o vârsta uit cam mult. :) Și iată că m-am trezit din nou acum cațiva ani. Și o să continui…






6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?


Pentru că 80% din timpul zilei sunt corporatist, o să spun că nu există critică, există feedback, pozitiv, constructiv sau… De fapt, acum sunt în restul de 20% din timpul meu, așa că, hai sa admitem că există critică. O parte din ea este constructivă, într-adevăr, și o accept cu bucurie. Nu poți evolua dacă nu ești capabil să înveți și din experiențele mai puțin reușite sau plăcute. Dar, așa cum știi și tu, există și persoane care oferă doar critică, pentru că ei sunt cei mai superbi, mai reușiti, ‘mai extraordinari’, iar noi ăștia mai mici trăim și creștem la umbra lor… Of, vezi, acum o să creadă lumea că sunt răutacios….




7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Mă uit în globul de cristal, evident. Sau, dacă nu am niciun glob prin zonă și niciun horoscop, mă uit la recenzii, la părerile celorlalți. Aș putea spune că mi-am atins scopul când cartea a devenit suficient de cunoscută, că sunt suficient de multe persoane care o apreciază, că a stârnit controverse și discuții. Cât despre partea cu visatul, ți-am spus că nu prea-mi amintesc ce visez, nu?




8. La ce lucrezi acum?

Păi… nu lucrez. :) Heeeei, nu vă speriați!, doar că nu consider scrisul ca o muncă, momentan e un hobby, un mod de relaxare, de descărcare. Acum mă lupt cu “Cealaltă Regină”, continuarea ‘Nebunului Alb’,  eu cred că e promițătoare. Și am mai început “Zeița din Milano”, o carte cu acțiunea în Italia, în zilele noastre, dar tot cu ceva care sper să stârnească ceva controverse.




9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Nu știu cum să răspund la întrebarea asta. Cert e că omul influențează scriitorul, până la un punct. Apoi scriitorul preia controlul și ceea ce se întamplă în interior, are efect și la exterior. Pare interesant, nu? Hai să zicem că e o tehnică de terapie, terapia prin scris. Cred că omul îi oferă scriitorului ce are nevoie, iar scriitorul îl răsplătește cu curaj, puterea de a merge mai departe.




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Păi pentru nemurire… mi-am propus să trăiesc veșnic, mă bucur că până acum sunt în grafic. Mulțumesc celor ce mi-au citit cărțile și mi-au împărtășit părerile lor. Pentru ceilalți…voi ce mai așteptați? :) Citiți-mă, criticați-mă, dar nu uitați să visați!



Mulțumesc mult, Allex! Cartea o veți putea achiziționa în curând de pe Quantum Publishers!

luni, 20 februarie 2017

Pași în trecut - Lina Moacă



După foarte mult timp, am plâns la o carte. Am plâns de neputință, de ciudă, de tristețea și durerea personajului principal. Lina, doar tu ești "vinovată"!

Am pășit în trecut împreună cu Auraș Mocan, dacul războinic din provincia Banatus a Daciei. Am ajuns în timpuri de război și cuceriri, am luat parte la ritualuri străvechi, am dansat în hora de Sânziene, am simțit descântecele și rugăciunile la Dumizăul Zamoș, am simțit frica, dar și curajul.

Mie nu prea mi-a plăcut istoria, însă, în cartea Linei, istoria e accesibilă oricui, prin felul frumos în care evenimentele sunt puse în pagină. Luptele dintre daci și romani și dedesubturile acestora ne sunt puse pe tavă, trebuie doar să dăm paginile și să servim încă o porție din istoria noastră, a tuturor.

Auraș Mocan este un țăran simplu, cu credință în Dumnezeu și cu mult bun simț. Își are familia și prietenii aproape și este tot ce îi trebuie. Cum Sânzienele se apropie, speră că își va găsi și perechea: acea fată care să îl determine să nu se mai uite după altele; acea fată care să îi facă inima să salte și sufletul să tânjească după ea.

Sânzienele i-o aduc în brațe pe Lena, fiica boierului Bores, domnița arogantă și inaccesibilă. El știe că un țăran nu are cum să aibă soață o fată de boier, cu toate că, de fiecare dată când o vede, noi simțăminte îl fac să nu se poată stăpâni.

Viața se va schimba pentru el când hotărăște să meargă la curtea regelui, să se lupte pentru mâna fiicei sale. O face din orgoliu, pentru a îi dovedi boierului Argus că e mai bun decât el, însă forța și curajul său îl aduc în finală, pe locul 2. Asta înseamnă că nu mai e un simplu țăran, ci devine comandant în oastea lui Decebal. Acum, va putea să o ceară pe Lena de soție, fără a îi fi rușine de statutul lui.

Dragostea ce se înfiripă între ei e înălțătoare, e tot ce își pot dori doi oameni. Copiii nu întârzie să apară și ei se iubesc din ce în ce mai mult.

Însă, se apropie războiul....Împăratul Traianus al Romei vrea neapărat să îi subjuge, pe când ei vor doar să fie lăsați în pace, să își ducă viața liniștiți. Totul se va schimba....Liniștea se transformă în haos, singura speranță de care se pot agăța fiind credința în Dumnezeu... Vor trece ei peste aceste vremuri tulburi? Le este de ajuns iubirea și credința?


O poveste care nu te lasă să o lași din mână!

Mulțumesc, Librex, pentru ocazia de a citi o carte minunată! Dacă v-am făcut curioși, o puteți achiziționa de aici.

Cadouri de la Monica Ramirez



Azi vreau să vă spun secretul unei săptămâni reușite, chiar de luni. :)

În primul rând, se primește un telefon de la curier, care îți spune că e în fața blocului tău. Ești așa de happy, că nici nu mai observi ploaia de afară.

Pasul al doilea este să desfaci coletul, dacă s-ar putea chiar din brațele omului năucit, ud leoarcă și obosit, după ce a urcat 4 etaje să ți-l aducă.

Pasul trei e să te bucuri de minunății. :D 

Păi, cum să nu ai o zi frumoasă?

Mulțumesc mult, Monica Ramirez și Librex! Abia aștept să continui seria de citit!

duminică, 19 februarie 2017

Willie fulg de nea - Amira



Willie fulg de nea este povestea faimosului fotograf care a reușit să surprindă frumusețea iernii în fotografiile lui. 

Amira a fost foarte încântată de poveste, precum și de fișele de lucru, pe care le puteți descărca de aici.

Mulțumim, Editura Frontiera!

                          

Interviu diferit cu Monica Ramirez


Mai e cineva care nu a auzit de Monica Ramirez? Scriitoare de succes, director editorial la Librex, autoare Seriei Alina Marinescu. Dar, înainte de toate, om...

Haideți să aflăm mai multe despre omul Monica Ramirez!




1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 

Ugh, urăsc să vorbesc despre mine. Cred că prietenii știu că se pot baza oricând pe ajutorul meu și... că mă bat bine :)) Cam atât îmi vine în cap, în rest prefer să-i las pe ei să-și exprime părerile.




2. Care e cel mai mare defect al tău?

Ah, despre defecte pot vorbi până mâine! Ești sigură că ai timp? Sunt impulsivă, mai ales în momentele în care trebuie să-i spun adevărul cuiva în față și merg foarte mult pe instinct, pe ce-mi dictează inima, ceea ce nu e întotdeauna recomandat. Nu e diplomatic și nici politically correct, un termen care mă calcă pe nervi grav. N-am răbdare. Deloc. Mă grăbesc atunci când iau decizii și câteodată o dau în bară. Sunt foarte loială și de multe ori asta se transformă într-un defect, pentru că rămân aproape obsesiv alături de persoane care chiar nu merită.





3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Pe lângă scriitorii aspiranți care au impresia că n-am prea multe de făcut și-mi trimit tot felul de texte, manuscrise, poezii să-mi dau cu părerea? Am primit o cerere în căsătorie de la un fan al Seriei Alina Marinescu. I-am explicat că sunt deja căsătorită și am patru copii, dar n-a fost chip să-l opresc decât cu un block.




4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Ambele, depinde de perioadă, stare și timp.






5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D

Pe lângă compunerile de la școală, am scris un roman de dragoste pe la 14 ani. Am găsit de curând caietul respectiv și m-am stricat de râs. E jalnic!




6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Absolut că există! Și cred că fiecare autor ar trebui să țină cont de ea, desigur cu condiția să fie sinceră și nu doar rodul unei gelozii profesionale stupide.





7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Atunci când o recitesc pentru corectură și mă oftic că n-a fost scrisă de altcineva ca să mă pot bucura de ea ca cititor.





8. La ce lucrezi acum?

La Cealaltă jumătate de vis, un thriller/romance/fantasy. Dar n-o lansez anul ăsta, pentru că Librex îmi retipărește toate romanele apărute până acum. Mă gândesc că 13 cărți e mai mult decât suficient într-un singur an. Așa că abia la anul discutăm despre romane noi, probabil două.





9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

În ceea ce privește Seria Alina Marinescu, categoric da! În rest, sunt bucăți din mine și în scriitorul celorlalte volume, dar oarecum pe sărite.




10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Pot să trișez puțin? Să scriu și un mesaj pentru scriitorii aspiranți? Mulțumesc! :) Să citească. Mult! Enorm de mult. Să studieze cu foarte mare atenție romanele bune, să observe cum se construiește o poveste, un personaj, un dialog care să nu sune de parcă vine din gura unei statui dintr-un muzeu. Să observe naturalețea cu care trebuie să curgă scriitura, fie că este vorba despre dialoguri ori descrieri. Din păcate, suntem probabil singura țară din lume unde scriitorii aspirați și câteodată chiar și cei care se vor profesioniști au impresia că scrisul este o formă de artă ce nu necesită studii de specialitate. De unde și lipsa aproape totală a cursurilor de scriere creativă și a cărților pe această temă. Nu se îndoiește nimeni că ai nevoie de studii de specialitate atunci când vine vorba despre balet, muzică, pictură, sculptură, chiar și fotografie. Dar nu la scris, dom'le, că ne îngrădește talentul! Ceea ce ar fi extrem de amuzant dacă n-ar fi tragic. Această concepție greșită reprezintă unul dintre motivele pentru care nu avem o industrie reală de carte, ci un fel de surogat după ureche. Reinventăm noi roata și-o facem pătrată, după care vrem să meargă lin. Ăăăă... nope. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Ah, și să studieze gramatica limbii române! Nu poți ajunge prea departe, indiferent câte idei bune ai, dacă nu știi unde se pune afurisita aia de cratimă. Ok, astfel grăit-a editorul din mine, cu toate frustrările aferente. Sunt foarte fericită și mândră că de curând am devenit Director Editorial la Editura Librex Publishing și prin prisma acestei experiențe aș avea multe de discutat cu noii și vechii scriitori. Dar mă opresc aici. Cât mai pot. :D

Mesajul către cititori este următorul: vă mulțumesc că existați! Fără voi nimic n-ar mai fi posibil. Vă iubesc și sper din tot sufletul să vă ofer lecturi care să vă aducă cel puțin la fel de multă bucurie cât mi-au adus mie romanele preferate. Dacă reușesc să fac asta, consider că mi-am împlinit menirea de scriitor.



Mulțumesc mult, Monica!

Seria Alina Marinescu o puteți achiziționa de aici, cu o reducere de 35% și la pachet cu o minunată cutie. :) Puteți citi părerea mea despre primele romane aici.


vineri, 17 februarie 2017

Interviu diferit cu Georgiana Vâju



V-am zis că va urma o serie de interviuri diferite. Întrebările sunt aceleași, autorii diferiți. Următoarea luată "la bani mărunți" este Georgiana Vâju, autoarea cărții Nu te împiedica de mine, te implor!, pe care nu am citit-o încă, dacă vă vine să credeți. Trebuie remediată situația.   


  
  1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi! 


Hmmm... să vedem. Cum cred că mă văd prietenii mei... habar nu am, sincer. Sper să mă vadă exact așa cum sunt. Adică simplă.  Știu că unii mă consideră complicată, dar nu sunt deloc.







2. Care e cel mai mare defect al tău?


 Încântarea sau acordarea încrederii . Mă încânt repede, apoi mă dau cu dosul de pămând de mă doare zile-ntregi. Dau prea mult credit unor oameni pe care ar trebui să-i tratez mult mai de departe. Atât. Restul de defecte cu exercițiu și răbdare le-am transformat în calități.    





3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?


O cerere în căsătorie de la un turc cu o engleză pocită amestecată cu română. Cred că am publicat-o și pe facebook. Mă lua cu tot cu copil, așa mi-a spus, cred că și cu bărbat, dar nu am insistat. J)





4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?


Ei, asta e relativ. Scriu când mă apucă ; și mă apucă în cele mai ciudate momente: când amestec într-o oală cu mâncare sau când stau la coadă la bancă să plătesc facturile. Atunci îmi scot telefonul și notez de zor. Sunt ca totă lumea din ziua de azi, cu mâna și cu ochii lipiți de telefon.





5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D


Habar nu am. Cred că pe la 30 de ani. Cum am mai spus, eu nu scriu de când mă știu. La mine a fost ceva așa... spontan, să zic.





6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?


Orice critică este constructivă după părerea mea.  Dacă-i critică în adevăratul sens al cuvântului și nu e vreo răutate, atunci are ea ceva acolo ce deranjează, deci e loc de reparat, e constructivă.





7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?


Cred că știi asta după reacțiile pozitive ale cititorilor tăi. Eu cel puțin simt că e ceea ce am visat să fie această carte. Am visat să atingă inimi. Se pare că asta face.





8. La ce lucrezi acum?


Acum lucrez cel mai asiduu  la volumul doi din seria ”Nu te împiedica de mine , te implor!” . mai am încă două romane începute dar m-am concentrat pe finalizarea seriei.





9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?


Da, cu sigurantă. Veți găsi printre rândurile mele ”omul” din mine. Cel care iubește și se frământă, cel care își pune întrebări și se minunează de existența lui, cel care iartă, uită și merge mai departe. În toate ipostazele iese la iveală omul din mine.





10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!


Cititorilor mei le mulțumesc din toată inima pentru susținere și pentru mesajele frumoase pe care le primesc zilnic de la ei. E o bucurie fără margini să știi că prin rândurile tale ai ajuns la inima oamenilor.  Vă îmbtățișez cu toată dragostea și vă iubesc.  Și repet de câte ori am ocazia să o fac: fără voi nu m-aș numi autoare. O parte din ceea ce am devenit vă aparține.





Îți mulțumesc pentru răspunsurile minunate!


Dacă v-am făcut curioși și încă nu ați citit Nu te împiedica de mine, te impor! o puteți achiziționa de aici!



Interviu diferit cu Leila Sandra Coroian

    


Acum că ați citit titlul veți spune: "O, nu! Alt interviu, aceleași întrebări." La alt interviu ați nimerit-o, dar întrebările sunt mai diferite, mai altfel. Prima luată la rost a fost Sandra Coroian, autoarea I.R. En. Ea deschide seria de interviuri altfel, care va urma pe blog. Dar, probabil că sunteți curioși. Haideți să o descoperim împreună pe cea din spatele cărții I.R. En (recenzia aici)!


1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Hmm, prietenii spun că sunt : tare, genială, talentată, nebună ( în sensul bun), diferită, plină de viață, amuzantă, maxim de sufletistă și prietenoasă. Cei care mă plac mai puțin ( adică nu au schimbat aproape nicio vorbă cu mine, dar totuși preferă sa mă catalogheze) spun că sunt : arogantă, superficială, vulgară, o persoană care judecă înainte să cunoască, împrăștiată etc.


2. Care e cel mai mare defect al tău?

Sunt perfecționistă. Mulți poate l-ar considera un atu, dar pt. mine e un defect, pentru că oricât de bine mi-ar ieși ceva nu sunt mulțumită până când nu iese perfect. Nu sunt genul de om care să spună "lasă că merge și așa" .



3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Well, ceea ce poate știu prea puțini despre mine e că eu sunt în atenția publicului cam de 14 ani ( din cauza carierei în Hip Hop) așa că am avut de a face cu foarte mulți ciudăței. Mi-ar fi greu să exemplific unul anume, dar hmm... să zicem că a fost un incident cu o tipă ( clar contul era fals ) care arăta superb, se dădea drept balerină și fană a mea de când m-a descoperit ca autoare
( chipurile ). Mi-a spus că a început să-mi citească romanul și că e foarte tare, iar în clipa în care am intrebat-o pe unde a ajuns, mi-a dat block și a dispărut ( să nu mai spun că voia să aibă o relație cu mine mai intimă :))) ), mă gândesc că am și eu oameni care nu mă suportă și încearcă să scoată de la mine anumite lucruri ca să "mă prindă" cu ceva :))) ( deși nu au cu ce pentru că nu am nimic de ascuns ) și incearcă prin diferite metode.


4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?


De scris... scriu când simt. Am încercat să fac o pauză, dar nu reușesc. Ideile mă macină pe dinăuntru și nu pot dormi liniștită până nu le trec în scris.


5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. :D


La 14 ani, primul meu roman scris de mână pe foi A4. Avea în jur de 320 pagini.





6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Da, există. Eu numesc critică constructivă atunci când omul care îmi critică lucrarea argumentează obiectiv ceea ce el spune că este în neregulă. Să spui doar "este o poveste împrăștiata" fără să poți argumenta din pct. de vedere obiectiv mi se pare că nu este relevant.


7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

În momentul în care eu știu că ceea ce am scris va plăcea cititorilor și că nu are cum să dea greș, dar cititorii o duc la un alt nivel și boom-ul este mai mare decât m-aș fi așteptat. Nu știu dacă m-am exprimat destul de clar, pe scurt, când eu sunt încrezatoare că lucrarea mea este bună, dar se dovedește a fi excelentă.


8. La ce lucrezi acum?


Ha! Bună întrebare, momentan scriu la M.O.O.N. continuarea romanului I.R.En., deși aceasta nu va fi următoarea apariție. Nu vreau să dezvălui încă titlul urmatorului roman care se află deja în brațele editurii pentru corectare/editare etc. pentru că aștept să apară coperta pentru a fi anunțat oficial 😊.


9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Scriitorul din mine este și omul. Nu va exista niciodată o diferență vizibilă și când spun asta mă refer la faptul că refuz să devin unul din autorii aceia inabordabili care "nu au timp" să vorbeasca cu oamenii care îl citesc. Voi fi mereu disponibilă pentru oamenii care fac acest pas spre a deveni cititorii mei și care vor să îmi fie alături.


10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!


Voi, cititorii, pentru mine sunteți totul! Fără voi, cum am mai spus, nu am putea să ne numim autori! Vă mulțumesc și vă îmbrățișez cu dragă inimă. La fel și pe tine, te îmbrățișez și îți mulțumesc pentru acest interviu mai "altfel" ❤



Și eu îți mulțumesc pentru răspunsuri! Te pup!

Dacă v-am făcut curioși și încă nu ați citit I.R. En, puteți să achiziționați cartea de aici, după ce citiți recenzia, să vă faceți o părere!